6 definiții pentru țâțișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȚIȘOÁRĂ, țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară.

ȚÂȚIȘOÁRĂ, țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară.

ȚÎȚIȘOÁRĂ, țîțișoare, s. f. Diminutiv al lui țîță. Cămeșă mîndră floare... Uscată la țîțișoare, Cu foc de la inimioară. ȘEZ. I 13. Zidul că mă strînge, Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge! TEODORESCU, P. P. 466. Zidul se suia Și o cuprindea... Pîn’ la costișoare, Pîn’ la țîțișoare. ALECSANDRI, P. P. 190.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țâțișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoárei; pl. țâțișoáre

țâțișoáră s. f., g.-d. art. țâțișoárei; pl. țâțișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂȚIȘOÁRĂ s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânișor, sânuleț, (pop.) țâțucă.

ȚÎȚIȘOA s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sînișor, sînuleț, (pop.) țîțucă.

Intrare: țâțișoară
țâțișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțișoa
  • țâțișoara
plural
  • țâțișoare
  • țâțișoarele
genitiv-dativ singular
  • țâțișoare
  • țâțișoarei
plural
  • țâțișoare
  • țâțișoarelor
vocativ singular
plural

țâțișoară

etimologie:

  • Țâță + sufix -ișoară.
    surse: DEX '09 DEX '98