4 definiții pentru șuguit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

A ȘUGUÍ ~iésc intranz. pop. A spune (sau a face) glume. /șagă + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șuguiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUGUÍ vb. v. ademeni, amăgi, glumi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

Intrare: șuguit (part.)
șuguit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuguit
  • șuguitul
  • șuguitu‑
  • șugui
  • șuguita
plural
  • șuguiți
  • șuguiții
  • șuguite
  • șuguitele
genitiv-dativ singular
  • șuguit
  • șuguitului
  • șuguite
  • șuguitei
plural
  • șuguiți
  • șuguiților
  • șuguite
  • șuguitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șugui șăgui

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii... – Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? – Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148.
      surse: DLRLC
    • Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487.
      surse: DLRLC
    • Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șagă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98