17 definiții pentru șugui șăgui (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

șugui1 [At: PSALT. HUR. 58r/8 / V: (reg) șăg~, șeg~ / Pzi: ~esc, șugui / E: șagă + -ui cf bg шегувам се] 1 vi (Pop) A glumi (1). 2 vt (Reg; îf șăgui) A sâcâi. 3 vt (Reg) A minți.

șugui2 vt [At: H IX, 123 / Pzi: ? / E: nct] (Reg) A sugruma.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A glumi. Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii...Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins?Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148. Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487. Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25. ♦ Tranz. (Rar) A duce cu vorba; a minți. Printre turci se strecura, Și cu vorba-i șuguia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – Prez. ind. pers. 3 și: șuguie (STANCU, D. 123). – Variantă: șăguí (SADOVEANU, O. I 98, STĂNOIU, C. I. 121, SBIERA, P. 3) vb. IV.

A ȘUGUÍ ~iésc intranz. pop. A spune (sau a face) glume. /șagă + suf. ~ui

șuguì v. Mold. a glumi: șuguești ori ți-e întradins? CR. [Derivat din șagă].

ȘĂGUÍ vb. IV v. șugui.

glumésc v. intr. (vsl. glumiti se, a flecări, sîrb. glúmiti se, a glumi). Vest. Spun orĭ fac glume, amuzez lumea: el glumește cînd zice că va pleca. Nu ĭaŭ un lucru în serios, nu daŭ destulă atențiune: nu glumi cu primejdiile. – În est șuguĭesc.

șuguĭésc v. intr. (din șeguĭesc [azĭ în Munt. est] șăguĭesc și, pin infl. luĭ u din gu, șuguĭesc, d. vsl. šengovati, šengati, d. šenga, șagă; bg. šeguvam se. V. șeganie). Est. Fac șagă, glumesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuguí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 să șuguiáscă

șuguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șuguiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUGUÍ vb. v. ademeni, amăgi, glumi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

șugui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. GLUMI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuguí, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde’ că o iubesc” (Ștețco, 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + suf. -ui (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

șuguí, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde’ că o iubesc” (Ștețco 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + -ui.

Intrare: șugui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șugui
  • șuguire
  • șuguit
  • șuguitu‑
  • șuguind
  • șuguindu‑
singular plural
  • șuguiește
  • șuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuguiesc
(să)
  • șuguiesc
  • șuguiam
  • șuguii
  • șuguisem
a II-a (tu)
  • șuguiești
(să)
  • șuguiești
  • șuguiai
  • șuguiși
  • șuguiseși
a III-a (el, ea)
  • șuguiește
(să)
  • șuguiască
  • șuguia
  • șugui
  • șuguise
plural I (noi)
  • șuguim
(să)
  • șuguim
  • șuguiam
  • șuguirăm
  • șuguiserăm
  • șuguisem
a II-a (voi)
  • șuguiți
(să)
  • șuguiți
  • șuguiați
  • șuguirăți
  • șuguiserăți
  • șuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șuguiesc
(să)
  • șuguiască
  • șuguiau
  • șugui
  • șuguiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăgui
  • șăguire
  • șăguit
  • șăguitu‑
  • șăguind
  • șăguindu‑
singular plural
  • șăguiește
  • șăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăguiesc
(să)
  • șăguiesc
  • șăguiam
  • șăguii
  • șăguisem
a II-a (tu)
  • șăguiești
(să)
  • șăguiești
  • șăguiai
  • șăguiși
  • șăguiseși
a III-a (el, ea)
  • șăguiește
(să)
  • șăguiască
  • șăguia
  • șăgui
  • șăguise
plural I (noi)
  • șăguim
(să)
  • șăguim
  • șăguiam
  • șăguirăm
  • șăguiserăm
  • șăguisem
a II-a (voi)
  • șăguiți
(să)
  • șăguiți
  • șăguiați
  • șăguirăți
  • șăguiserăți
  • șăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăguiesc
(să)
  • șăguiască
  • șăguiau
  • șăgui
  • șăguiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șugui
  • șuguire
  • șuguit
  • șuguitu‑
  • șuguind
  • șuguindu‑
singular plural
  • șuguie
  • șuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șugui
(să)
  • șugui
  • șuguiam
  • șuguii
  • șuguisem
a II-a (tu)
  • șugui
(să)
  • șugui
  • șuguiai
  • șuguiși
  • șuguiseși
a III-a (el, ea)
  • șuguie
(să)
  • șuguie
  • șuguia
  • șugui
  • șuguise
plural I (noi)
  • șuguim
(să)
  • șuguim
  • șuguiam
  • șuguirăm
  • șuguiserăm
  • șuguisem
a II-a (voi)
  • șuguiți
(să)
  • șuguiți
  • șuguiați
  • șuguirăți
  • șuguiserăți
  • șuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șuguie
(să)
  • șuguie
  • șuguiau
  • șugui
  • șuguiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăgui
  • șăguire
  • șăguit
  • șăguitu‑
  • șăguind
  • șăguindu‑
singular plural
  • șăguie
  • șăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăgui
(să)
  • șăgui
  • șăguiam
  • șăguii
  • șăguisem
a II-a (tu)
  • șăgui
(să)
  • șăgui
  • șăguiai
  • șăguiși
  • șăguiseși
a III-a (el, ea)
  • șăguie
(să)
  • șăguie
  • șăguia
  • șăgui
  • șăguise
plural I (noi)
  • șăguim
(să)
  • șăguim
  • șăguiam
  • șăguirăm
  • șăguiserăm
  • șăguisem
a II-a (voi)
  • șăguiți
(să)
  • șăguiți
  • șăguiați
  • șăguirăți
  • șăguiserăți
  • șăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăguie
(să)
  • șăguie
  • șăguiau
  • șăgui
  • șăguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șugui șăgui (2)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii... – Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? – Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148.
      surse: DLRLC
    • Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487.
      surse: DLRLC
    • Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A duce cu vorba.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: minți un exemplu
      exemple
      • Printre turci se strecura, Și cu vorba-i șuguia. PĂSCULESCU, L. P. 281.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Șagă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98