10 definiții pentru șugărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium).Șugar + suf. -el.

ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium).Șugar + suf. -el.

șugărel, ~ea [At: ISER / V: (reg) ciu~ a, su~, (nob) șugher~ sm / Pl: ~ei, ~e / E: șugar + -el] 1-6 a (Trs; șhp) (Cam) șugar (1, 3-4). 7-8 s (Reg; șhp) Șugar (2) (mic). 9 sm (Reg) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu flori albe-gălbui dispuse în verticile la vârful tulpinii și al ramurilor, care crește în munți și se folosește în medicină (Teucrium montanum). 10 sm (Bot; reg) Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 11 sm (Reg; șîc ~-alb) Plantă cu frunzele și tulpina păroase, cu florile albe-gălbui sau albe-purpurii (Teucrium polium).

ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina ramificată, culcată la pămînt, cu flori albe-gălbui îngrămădite la vîrful tulpinii și al ramurilor; crește prin locuri pietroase, în munții calcaroși (Teucrium montanum).

șugărel m. plantă cu florile albe-gălbui, crește prin locurile pietroase (Teucrium montanum). [Diminutiv din șugar, după forma-i ramificată].

șugărél m., pl. (cp. cu șugar și cu ung. sugár, rază, pin aluziune la ramurĭ). Trans. (?). O plantă labiată subfrutescentă care crește pintre stîncĭ culcată pe pămînt și ramificată (teucrium montanum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șugărél (reg.) s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii

șugărél s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUGĂRÉL s. v. dumbeț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șugărél, -eá, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) subțire, suplu, zvelt. 2. (adj.) cu părul de culoare deschisă. 3. (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee din familia labiatelor folosite în medicină (dumbeț).

Intrare: șugărel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șugărel
  • șugărelul
  • șugărelu‑
plural
  • șugărei
  • șugăreii
genitiv-dativ singular
  • șugărel
  • șugărelului
plural
  • șugărei
  • șugăreilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șugărel

  • 1. regional Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dumbeț

etimologie:

  • Șugar + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98