11 definiții pentru șubă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din sb. šuba, magh. suba.

șu1 sf [At: (a. 1802) IORGA, S. D. VIII, 118 / Pl: ~be, (reg) șubi / E: srb šuba, mg suba, ucr шуба] 1 Haină lungă și largă (de postav gros), căptușită cu blană, de obicei cu guler mare, care se poartă peste îmbrăcămintea obișnuită, mai ales de bărbați. 2 (Pgn) Haină groasă căptușită cu blană. 3 (Trs; îs) ~ în fundată Haină lungă de dimie, fără tăietură în față, care se îmbracă trecând-o peste cap. 4 (Reg; lpl) Haine groase de iamă. 5 (Trs) Palton scurt confecționat din postav. 6 (Ban; Trs) Pănură.

ȘÚBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. ♦ P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din scr. šuba, magh. suba.

ȘÚBĂ, șube, s. f. 1. Haină lungă și largă, de obicei căptușită cu blană, purtată mai ales de bărbați. Judecătorul meu... s-a înfășurat în șubă-i cu precauțiune și n-a vorbit nimic. GALACTION, O. I 104. Provințialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă. NEGRUZZI, C. I 237. ’Mi luai șuba și plecai, Și-apucai pe drum la vale, Și-ntîlnii pe mîndra-mi cale. I. CR. II 19. ◊ (Metaforic) Carpați pleșuvi cu șube de zăpadă. BENIUC, S. 54. 2. (Regional, la pl.) Haine. L-apucă iarna cu slabe șube. ȘEZ. VII 183. – Pl. și: șubi (GANE, N. III 133).

ȘÚBĂ ~e f. pop. Palton de blană; blană. /<sb., ucr., ung. suba

șubă f. haină căptușită cu blană: șuba Oltenilor are un guler mare, care atârnă pe spate și care se ridică împrejurul capului pe timp rece. [Slav. ȘUBA].

șúbă f., pl. e (sîrb. rut. rus. šúba, șubă, blană, pol. szuba, ung. suba, d. mgerm. schûbe, rochie de ceremonie, bav. schauben, manta bărbătească de ceremonie. Tot de aicĭ: gĭubea, jupă, zăbun). Manta mare blănită (de ex. de șezut în trăsură pe mare ger). Ban. Suman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúbă s. f., g.-d. art. șúbei; pl. șúbe

șúbă s. f., g.-d. art. șúbei; pl. șúbe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șubă, șube s. f. (intl.) limbă.

Intrare: șubă
șubă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șuba
plural
  • șube
  • șubele
genitiv-dativ singular
  • șube
  • șubei
plural
  • șube
  • șubelor
vocativ singular
plural
șubă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șuba
plural
  • șubi
  • șubile
genitiv-dativ singular
  • șubi
  • șubii
plural
  • șubi
  • șubilor
vocativ singular
plural

șubă

  • 1. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: șubuliță 4 exemple
    exemple
    • Judecătorul meu... s-a înfășurat în șubă-i cu precauțiune și n-a vorbit nimic. GALACTION, O. I 104.
      surse: DLRLC
    • Provințialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă. NEGRUZZI, C. I 237.
      surse: DLRLC
    • ’Mi luai șuba și plecai, Și-apucai pe drum la vale, Și-ntîlnii pe mîndra-n cale. I. CR. II 19.
      surse: DLRLC
    • metaforic Carpați pleșuvi cu șube de zăpadă. BENIUC, S. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Haină groasă căptușită cu blană.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. regional (la) plural Haine.
    surse: DLRLC sinonime: haină un exemplu
    exemple
    • L-apucă iarna cu slabe șube. ȘEZ. VII 183.
      surse: DLRLC

etimologie: