10 definiții pentru șușoteală șoșoteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.

șușotea sf [At: V. ROM. octombrie 1954, 143 / V: (reg) șoș~ / Pl: ~eli / E: șușoti + -eală] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Pex) Zgomot produs de persoane care vorbesc cu voce scăzută Si: (reg) șoporoială (2), șoșoire (3), șoșoit (3), șoșoneală, șoșot (3), șușotire (2), șușotit (2), șușuială (4), șușuire (4), șușuit1 (4), șușuitură (3).

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti, vorbe spuse în șoaptă. – Variantă: șoșoteálă s. f.

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.

șoșotea sf vz șușoteală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli

șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUȘOTEÁLĂ s. v. șoaptă.

ȘUȘOTEA s. șoaptă, șușotit, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude o ~ nedeslușită de glasuri.)

Intrare: șușoteală
șușoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușotea
  • șușoteala
plural
  • șușoteli
  • șușotelile
genitiv-dativ singular
  • șușoteli
  • șușotelii
plural
  • șușoteli
  • șușotelilor
vocativ singular
plural
șoșoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșotea
  • șoșoteala
plural
  • șoșoteli
  • șoșotelile
genitiv-dativ singular
  • șoșoteli
  • șoșotelii
plural
  • șoșoteli
  • șoșotelilor
vocativ singular
plural

șușoteală șoșoteală

  • 1. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șoaptă șușotit

etimologie:

  • Șușoti + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98