13 definiții pentru șușăniță șușeniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. bg. sušenica „pastramă”.

ȘÚȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. bg. sušenica „pastramă”.

șușăniță sf [At: (cca 1760) BUL. COM. IST. IV, 198 / V: (reg) sușen~, sușin~ (A: nct), ~șen~ (A și: ~niță), ~șn~, ~șun~ / A și: ~niță / Pl: ~țe, ~ți / E: ns cf bg сушеница „fâșie lungă de carne sau de slănină pusă la uscat; pastramă”] (Reg) 1-3 Șuviță (1-3).

ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Mold.) Fîșie, bucată (lungă și îngustă). Pe șușănițele de pămînt din dosul celor două șiruri de sentinele, stăteau grămădiți, putrezind, căzuții luptelor trecute. SADOVEANU, O. VI 95. Două degete de la mîna dreaptă s-alegeau iarăși, rupînd cu preciziune marginea foiței într-o șușăniță egală. id. Î. A. 104. Am un cîrd de cuconițe, legate ca șușănițe (Carul cu strujeni). ȘEZ. i 93. – Accentuat și: șușăniță.Pl. și: șușăniți (HOGAȘ, M. N. 98). – Variantă: șușeníță (C. PETRESCU, R. DR. 304) s. f.

ȘUȘĂNÍȚĂ ~e f. reg. Bucată lungă din ceva (pământ, hârtie, pânză etc.). /Orig. nec.

șúșăniță (est) și șúșeniță (vest) f., pl. e (bg. sušenica, pastramă, adică „fășie”, d. suh, uscat; rus. susanica, pastramă, batog, rut. „poame uscate”. V. suhat). Fășie de slănină (Ban.). Fășie de pele, de moșie ș. a. V. șurină.

ȘÚȘENIȚĂ s. f. v. șușăniță.

șușeniță f. Mold. 1. bucată îngustă și lungă de pământ; 2. fășie lungă de piele pentru opinci. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúșăniță (reg.) s. f., g.-d. art. șúșăniței; pl. șúșănițe

șușăníță s. f., g.-d. art. șușăníței; pl. șușăníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUȘĂNÍȚĂ s. v. fâșie, șuviță.

șușăniță s. v. FÎȘIE. ȘUVIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șușeníță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șușăníță, șușăníțe, s.f. (reg.) 1. fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, aliment); porțiune subțire și alungită de teren, șuviță. 2. ramificație îngustă a unui curs de apă; curs de apă îngust.

Intrare: șușăniță
șușăniță1 (pl. -e) substantiv feminin
  • pronunție: șușăniță, șușăniță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușăniță
  • șușănița
plural
  • șușănițe
  • șușănițele
genitiv-dativ singular
  • șușănițe
  • șușăniței
plural
  • șușănițe
  • șușănițelor
vocativ singular
plural
șușăniță2 (pl. -i) substantiv feminin
  • pronunție: șușăniță, șușăniță
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușăniță
  • șușănița
plural
  • șușăniți
  • șușănițile
genitiv-dativ singular
  • șușăniți
  • șușăniții
plural
  • șușăniți
  • șușăniților
vocativ singular
plural
șușeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușeniță
  • șușenița
plural
  • șușenițe
  • șușenițele
genitiv-dativ singular
  • șușenițe
  • șușeniței
plural
  • șușenițe
  • șușenițelor
vocativ singular
plural

șușăniță șușeniță

  • 1. regional Bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fâșie șuviță 3 exemple
    exemple
    • Pe șușănițele de pămînt din dosul celor două șiruri de sentinele, stăteau grămădiți, putrezind, căzuții luptelor trecute. SADOVEANU, O. VI 95.
      surse: DLRLC
    • Două degete de la mîna dreaptă s-alegeau iarăși, rupînd cu preciziune marginea foiței într-o șușăniță egală. SADOVEANU, Î. A. 104.
      surse: DLRLC
    • Am un cîrd de cuconițe, legate ca șușănițe (Carul cu strujeni). ȘEZ. i 93.
      surse: DLRLC

etimologie: