6 definiții pentru ștrecuit (fapt)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.

ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.

ștrecuit sn [At: DM / Pl: ~uri / E: ștrecui] (Tăb) Ștrecuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRECUÍT s. ștrecuire. (~ul pieilor.)

ȘTRECUIT s. ștrecuire. (~ pieilor.)

Intrare: ștrecuit (fapt)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrecuit
  • ștrecuitul
  • ștrecuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ștrecuit
  • ștrecuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștrecuit (fapt)

  • 1. Faptul de a ștrecui.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ștrecuire

etimologie:

  • vezi ștrecui
    surse: DEX '09 DEX '98