9 definiții pentru ștrand

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Ștrand.

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand.

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren cu nisip, amenajat pe malul unei ape naturale sau al unui bazin și folosit, vara, pentru cură de soare și pentru baie.

ștrand s. n., pl. ștránduri

ștrand s. n., pl. ștránduri

ȘTRAND s.n. Loc special amenajat pentru baie, plajă sau pentru sporturi nautice. [< germ. Strand].

ȘTRAND s. n. loc special amenajat pentru baie, plajă sau sporturi nautice. (< germ. Strand)

ȘTRAND ~uri n. Teren special amenajat pe malul unei ape, unde se face plajă, baie sau sport nautic. /<germ. Strand

*ștrand n., pl. urĭ (germ. strand). Barb. Plajă, loc de scăldat. Basin de scăldat.

Intrare: ștrand
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrand
  • ștrandul
  • ștrandu‑
plural
  • ștranduri
  • ștrandurile
genitiv-dativ singular
  • ștrand
  • ștrandului
plural
  • ștranduri
  • ștrandurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștrand

  • 1. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: