ȘTIM, știmi, s. m. (Pop.) Fir de lână (scurt și de proastă calitate) care rămâne, după dărăcit, în colții daracului. – Din sb. štim.

știm [At: DDRF / V: (reg) ștemă, ~ă sf ~b s / Pl: -i sm / E: srb štim] 1 sm (Pop ; adesea csc) Fire de lână (scurte, încâlcite și de proastă calitate) care rămân după dărăcit, în colții daracului. 2 sm (Pop; adesea csc) Resturi de lână sau de cânepă care ies din țesături, când se dau la dârstă. 3 sm (Pop; fig; gmț) Păr¹ (de pe capul omului). 4 5 (Reg; pan) Iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 5 5 (Bot; reg) Țăpoșică (Nardus stricta).

ȘTIM subst. (Pop.) Fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului. – Din scr. štim.

ȘTIM s. m. (Cu sens colectiv) Fire de lînă (scurte, încîlcite și de proastă calitate) care rămîn, după dărăcit, în colții daracului.

ȘTIM ~i m. Deșeu provenit din dărăcirea lânii. /<sb. štim

ștemă¹ sf vz știm

știmă³ sf vz știm

știmb s vz știm

știm (pop.) s. m., pl. știmi

știm (pop.) s. m., pl. știmi

știm s. m., pl. știmi

știm s. m. – Canură, deburaj. Sb. štim (Candrea).

știm s.n. (pop.) 1. fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului; resturi de lână sau de cânepă ce ies din țesături, când se dau la piuă. 2. (fig.) păr (de pe capul omului). 3. (reg.) iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 4. (reg.) plantă cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri și cu spicuri lungi; țăpoșică.