7 definiții pentru ștergător (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură1, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.

ȘTERGĂTÓR2, -OÁRE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.

ȘTERGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștergătór1 (persoană) (rar) s. m., pl. ștergătóri

ștergătór (persoană) s. m., pl. ștergătóri

Intrare: ștergător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergător
  • ștergătorul
  • ștergătoru‑
plural
  • ștergători
  • ștergătorii
genitiv-dativ singular
  • ștergător
  • ștergătorului
plural
  • ștergători
  • ștergătorilor
vocativ singular
  • ștergătorule
  • ștergătore
plural
  • ștergătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștergător, -oare (persoană) ștergătoare

etimologie:

  • Șterge + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX