opțiuni
  • info
8 definiții pentru ștemuitoare

Explicative DEX

ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Instrument în formă de daltă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.

ștemuitor, ~oare [At: NOM. PROF. 22 / P: ~mu-i~ / V: (rar) st~ / Pl: ~i, ~oare / E: ștemui + -tor] 1 smf Muncitor care ștemuiește (1). 2 sn Unealtă de metal de forma unei dalte, folosită la ștemuire.

ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.

ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care face operația de ștemuire.

ȘTEMUITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de ștemuire. [Sil. -mu-i-] /a ștemui + suf. ~tor

Ortografice DOOM

ștemuitoare (desp. -mu-i-) s. f., g.-d. art. ștemuitoarei; pl. ștemuitoare

ștemuitoare (-mu-i-) s. f., g.-d. art. ștemuitoarei; pl. ștemuitoare

ștemuitoare s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. ștemuitoarei; pl. ștemuitoare

Intrare: ștemuitoare
  • silabație: ște-mu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștemuitoare
  • ștemuitoarea
plural
  • ștemuitoare
  • ștemuitoarele
genitiv-dativ singular
  • ștemuitoare
  • ștemuitoarei
plural
  • ștemuitoare
  • ștemuitoarelor
vocativ singular
  • ștemuitoare
  • ștemuitoareo
plural
  • ștemuitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștemuitor, ștemuitorisubstantiv masculin
ștemuitoare, ștemuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor (muncitoare) care ștemuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Ștemui + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.