7 definiții pentru ștanțat stanțat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTANȚÁT, -Ă, ștanțați, -te, adj. 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța (1). 2. Gravat cu ștanța (2). [Var.: stanțát, -ă adj.] – V. ștanța.

ștanțat, ~ă a [At: LEG. EC. PL. 431 / V: (rar) st~ / Pl: ~ați, ~e / E: ștanța] (D. obiecte) 1 Tăiat cu ștanța (1). 2 Fasonat cu ștanța (2). 3 Prevăzut cu un model, cu o cifră etc. gravate cu ștanța (3).

ȘTANȚÁT, -Ă, ștanțați, -te, adj. 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța (1). 2. Gravat cu ștanța (2). [Var.: stanțat, -ă adj.] – V. ștanța.

ȘTANȚÁT, -Ă, ștanțați, -te, adj. Fasonat cu ștanța sau cu matrița. – Variantă: stanțát, -ă adj.

STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat.

STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat.

STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat.

stanțat, ~ă a vz ștanțat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ștanțat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștanțat
  • ștanțatul
  • ștanțatu‑
  • ștanța
  • ștanțata
plural
  • ștanțați
  • ștanțații
  • ștanțate
  • ștanțatele
genitiv-dativ singular
  • ștanțat
  • ștanțatului
  • ștanțate
  • ștanțatei
plural
  • ștanțați
  • ștanțaților
  • ștanțate
  • ștanțatelor
vocativ singular
plural
stanțat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stanțat
  • stanțatul
  • stanțatu‑
  • stanța
  • stanțata
plural
  • stanțați
  • stanțații
  • stanțate
  • stanțatele
genitiv-dativ singular
  • stanțat
  • stanțatului
  • stanțate
  • stanțatei
plural
  • stanțați
  • stanțaților
  • stanțate
  • stanțatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștanțat stanțat

etimologie:

  • vezi ștanța
    surse: DEX '09 DEX '98