9 definiții pentru ștampilare stampilare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. – Variantă: stampiláre s. f.

ȘTAMPILÁRE s.f. Acțiunea de a ștampila. [Var. stampilare s.f. / < ștampila].

STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.

STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.

STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.

STAMPILÁRE s.f. v. ștampilare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilắrii; pl. ștampilắri

ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTAMPILÁRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. și reg.) ștempluire. (~ unui act.)

ȘTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)

Intrare: ștampilare
ștampilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștampilare
  • ștampilarea
plural
  • ștampilări
  • ștampilările
genitiv-dativ singular
  • ștampilări
  • ștampilării
plural
  • ștampilări
  • ștampilărilor
vocativ singular
plural
stampilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stampilare
  • stampilarea
plural
  • stampilări
  • stampilările
genitiv-dativ singular
  • stampilări
  • stampilării
plural
  • stampilări
  • stampilărilor
vocativ singular
plural

ștampilare stampilare

etimologie:

  • vezi ștampila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN