6 definiții pentru șprițuitor (aparat)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.

șprițuitor [At: DER / P: ~țu-i~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: șprițui2 + -tor] 1 sm (Reg) Muncitor forestier care toarnă apă pe uluc pentrua înlesni alunecarea buștenilor Si: (reg) șprițar. 2 sn Aparat pentruaplicarea, prin stropire, pe suprafața unor piese a vopselei, a lacului etc.

ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.

ȘPRIȚUITÓR ~oáre n. Aparat folosit pentru aplicarea vopselei sau a altor materiale adezive pe o suprafață. [Sil. -țu-i-] /a șprițui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șprițuitór2 (aparat) (-țu-i-) s. n., pl. șprițuitoáre

șprițuitór (aparat) s. n. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitoáre

Intrare: șprițuitor (aparat)
șprițuitor1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: șpri-țu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șprițuitor
  • șprițuitorul
  • șprițuitoru‑
plural
  • șprițuitoare
  • șprițuitoarele
genitiv-dativ singular
  • șprițuitor
  • șprițuitorului
plural
  • șprițuitoare
  • șprițuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șprițuitor (aparat)

  • 1. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: