10 definiții pentru șpighel (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].

șpighel1 sn [At: MDT / Pl: ? / E: ger Spiegel (eisen)] Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure.

șpighel2 sn [At: (a. 1766) IORGA. S. D. XII, 81 / V: (îvr) spigel / Pl: ~e / E: ger Spiegel] (Gmî; rar) Oglindă.

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure.

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Germ. Spiegel.

ȘPÍGHEL s.n. (Metal.) Aliaj format din fier, carbon, siliciu, mangan și fosfor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Spiegel].

ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ. Spiegel/eisen/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpíghel, șpíghele, s.n. (înv.) oglindă.

Intrare: șpighel (pl. -uri)
șpighel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpighel
  • șpighelul
  • șpighelu‑
plural
  • șpigheluri
  • șpighelurile
genitiv-dativ singular
  • șpighel
  • șpighelului
plural
  • șpigheluri
  • șpighelurilor
vocativ singular
plural
șpighel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpighel
  • șpighelul
  • șpighelu‑
plural
  • șpighele
  • șpighelele
genitiv-dativ singular
  • șpighel
  • șpighelului
plural
  • șpighele
  • șpighelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șpighel

  • 1. (numai) singular Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: