16 definiții pentru șpagă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.

șpa1 sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 199 / Pl: șpăgi / E: ns cf rs шпага „sabie”, srb špag „buzunar”] (Fam) 1 Bacșiș (4). 2 Mită.

ȘPÁGĂ1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.

ȘPÁGĂ2 s. f. (Ieșit din uz) Bacșiș, mită, șperț. Nu pune la dispoziție vagoane decît cu «șpagă» la personalul din stații. C. PETRESCU, Î. II 199.

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat șpăgile. NECULCE. Au intrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.

2) șpágă f., pl. șpăgĭ (rus. sîrb. špag, buzunar. V. cĭupag). Fam. Mită, șperț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șpa (arg., fam.) s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

!șpa (fam.) s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

șpágă s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘPÁGĂ s. v. bacșiș, mită, șperț.

șpa s. v. BACȘIȘ. MITĂ. ȘPERȚ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șpágă s. f. – Bacșiș, mită. Origine incertă. Legătura cu șpagă „spadă” nu este sigură, cf. Chelaru, BF, IV, 128; și cu atît mai puțin apare chiar legătura semantică cu fr. épingles, sp. alfileres. După Scriban, din sb., rus. špag „buzunar”. Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă „spadă” și spenge, var. a lui spență „suprasarcină”, v. aici.

șpagă Cuvînt folosit cu aceeași valoare ca șperț. A fost semnalat de Valentin Gr. Ghelaru, BPh., IV, p. 128, care, după o sugestie dată de acad. Iorgu Iordan, îl explica prin șpaga, adică „țepușa” pe care agenții vamali o înfigeau în saci ca să se convingă că nu se strecoară mărfuri de contrabandă. Scriban pornește de la rus. (?), scr. špag „buzunar”. Ciorănescu, socotind îndoielnice ambele explicații și după ce respinge ideea unei legături semantice cu fr. épingles, propune să vedem aici o confuzie între spagă „spadă” și spenge, dublet al lui spență, care la rîndul lui e dublet al lui speze. Cred că cea mai convingătoare este explicația dată de Chelaru: oare germ. bestechen „a mitui” nu e derivat de la stechen „a împunge”? S-ar putea însă pune întrebarea dacă nu cumva s-a amestecat în vreun fel it. pagare „a plăti”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpágă s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. șperț.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șpagă s. f. sg. mită, șperț, bacșiș

Intrare: șpagă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpa
  • șpaga
plural
  • șpăgi
  • șpăgile
genitiv-dativ singular
  • șpăgi
  • șpăgii
plural
  • șpăgi
  • șpăgilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpa, șpăgisubstantiv feminin

  • 1. familiar Bacșiș, mită, șperț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu pune la dispoziție vagoane decît cu «șpagă» la personalul din stații. C. PETRESCU, Î. II 199. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.