10 definiții pentru șovin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.

ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.

șovin, ~ă [At: SAHIA, U. R. S. S. 39 / Pl: ~i, ~e / E: fr chauvin] 1-2 a Propriu șovinismului (1-2) Si: șovinist (1-2). 3-4 a Care se caracterizează prin șovinism (1-2) Si: șovinist (3-4). 5-6 smf, a (Persoană) care are concepți i șovine (1) Si: șovinist (5-6). 7-8 smf, a (Persoană) care practică și susține șovinismul (2) Si: șovinist (7-8).

ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj. Care se referă la șovinism, propriu șovinismului. Zdrobiți orice mișcare cu caracter șovin. VORNIC, P. 91. În cintecul lor nou nu e nimic războinic, n-au nimic șovin. Este mai mult o melodie caldă care te tulbură și regreți că-n calea lor nu răsare soarele. SAHIA, U.R.S.S. 39. ♦ (Substantivat) Partizan al șovinismului.

ȘOVÍN, -Ă adj. Referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. // s.m. și f. Partizan al șovinismului. [< fr. chauvin].

ȘOVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șovinismului; șovinist. (< fr. chauvin)

ȘOVÍN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al șovinismului. /<fr. chauvin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șovín adj. m., s. m., pl. șovíni; adj. f., s. f. șovínă, pl. șovíne

șovín adj. m., s. m., pl. șovíni; f. sg. șovínă, pl. șovíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVIN s., adj. (POLITICĂ) șovinist.

Intrare: șovin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovin
  • șovinul
  • șovinu‑
plural
  • șovini
  • șovinii
genitiv-dativ singular
  • șovin
  • șovinului
plural
  • șovini
  • șovinilor
vocativ singular
  • șovinule
  • șovine
plural
  • șovinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovin, -ă (persoană) șovină

etimologie: