9 definiții pentru șoricărie șorecărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie.

ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie.

șoricărie sf [At: I. IONESCU, D. 532 / V: ~rec~ / Pl: (3) ~ii / E: șoarec + -ărie] (Csc) Mulțime de șoareci (1-6) Si: (rar) șoricărime (1), șoricărit (1), șoricime (1).(Csc) Totalitatea șoarecilor (1-6) Si: (rar) șoricărime (2), șoricărit (2), șoricime. 3 (Reg; îf șorecărie) Șoricar (11).

ȘORICĂRÍE s. f. Șoricărime. Șoricăria... se înmulțise într-o proporțiune de speriat. I. IONESCU, D. 352. – Variantă: șorecăríe (GALAN, B. I 76) s. f.

șoricăríe f. Mare mulțime de șoaricĭ.

ȘORECĂRÍE s. f. v. șoricărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoricăríe s. f., art. șoricăría, g.-d. șoricăríi, art. șoricăríei

șoricăríe s. f., art. șoricăría, g.-d. art. șoricăríei; pl. șoricăríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘORICĂRÍE s. v. șoricărime.

ȘORICĂRIE s. (ZOOL.) șoricărime, (rar) șoricime.

Intrare: șoricărie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoricărie
  • șoricăria
plural
genitiv-dativ singular
  • șoricării
  • șoricăriei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șorecărie
  • șorecăria
plural
genitiv-dativ singular
  • șorecării
  • șorecăriei
plural
vocativ singular
plural

șoricărie șorecărie

etimologie:

  • Șoarec + sufix -ărie.
    surse: DEX '09 DEX '98