6 definiții pentru șopruț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPRÚȚ, șopruțuri, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț.

șopruț sn [At: MARIAN, SA. 93 / Pl: ~uri, ~e / E: șopru + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Șopronel (1-6).

ȘOPRÚȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț.

ȘQPRÚȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. Du-te dară și te culcă în fundul șopruțului. MARIAN, S. 93.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoprúț (reg.) (șo-pruț) s. n., pl. șoprúțuri/șoprúțe

șoprúț s. n. (sil. -pruț), pl. șoprúțuri/șoprúțe

Intrare: șopruț
șopruț1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: șo-pruț info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopruț
  • șopruțul
  • șopruțu‑
plural
  • șopruțuri
  • șopruțurile
genitiv-dativ singular
  • șopruț
  • șopruțului
plural
  • șopruțuri
  • șopruțurilor
vocativ singular
plural
șopruț2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: șo-pruț info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopruț
  • șopruțul
  • șopruțu‑
plural
  • șopruțe
  • șopruțele
genitiv-dativ singular
  • șopruț
  • șopruțului
plural
  • șopruțe
  • șopruțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șopruț

  • 1. Diminutiv al lui șopru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Du-te dară și te culcă în fundul șopruțului. MARIAN, S. 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șopru + sufix -uț.
    surse: DEX '09 DEX '98