9 definiții pentru șoiman (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOIMÁN, -Ă, șoimani, -e, s. m., s. f. pl., adj. 1. S. m. (Omit.) Șoim (1). 2. S. m. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeață; șoim (2). 3. S. m. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoim (3). 4. S. f. pl. art. (în mitol. pop.) Iele. 5. Adj. (Pop.) Strașnic, minunat, extraordinar. – Șoim + suf. -an.

ȘOIMÁN, -Ă, șoimani, -e, s. m., s. f. pl., adj. 1. S. m. (Ornit.) Șoim (1). 2. S. m. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeață; șoim (2). 3. S. m. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoim (3). 4. S. f. pl. art. (Mitol. pop.) Iele. 5. Adj. (Pop.) Strașnic, minunat, extraordinar. – Șoim + suf. -an.

ȘOIMÁN, -Ă, șoimani, -e, s. m. și f. Șoim. La cuibul șoimanului Țipă puiul corbului Și pe ploaie Și pe ceață și-n seară și-n dimineață. TEODORESCU, P. P. 614. ◊ Fig. (Mai ales în poezia populară) Om voinic, ager, viteaz, mîndru, semeț. Pînă n-o închide ochii șoimanul, să nu vorbim. DELAVRANCEA, A. 55. Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte! Dragii mei vultani de cîmpuri, dragii mei șoimani de munte! ALECSANDRI, O. 247. ◊ (Adjectival, poetic) Șoimanul soare Strălucea dositelor ostroave. BUDAI-DELEANU, Ț. 201. ♦ Fig. (Mai ales în poezia populară) Cal aprig, plin de foc. I-aș aduce eu în dar Un șoiman de armasar Care zboară, care sare Peste munți și peste mare. ALECSANDRI, P. II 177.

ȘOIMÁN ~i m. v. ȘOIM. /șoim + suf. ~an

șoiman m. 1. șoim mare; 2. fig. viteaz: dragii mei șoimani de munte AL.; 3. aprig ca șoimul: un șoiman de armăsar AL. ║ Șoimanele f. pl. epitet dat Ielelor, zine cari se învârtesc val-vârtej: Șoimanele ce umblă ca vijelii turbate BOL.

șoĭmán m. (d. șoĭm). Epitet adresat unuĭ viteaz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoimán (pop.) adj. m., s. m., pl. șoimáni; adj. f. șoimánă, pl. șoimáne

șoimán s. m., adj. m., pl. șoimáni; f. sg. șoimánă, pl. șoimáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

șoimán, -ă, șoimani, -e s. m. și f. (În credințele populare, mai ales la pl. și în sintagma fata șoimană) Ființă supranaturală căreia i se atribuie puteri nefaste; (la pl.) șoime. ♦ (Reg.) pocitură. – Din șoim + suf. -an.

Intrare: șoiman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoiman
  • șoimanul
  • șoimanu‑
plural
  • șoimani
  • șoimanii
genitiv-dativ singular
  • șoiman
  • șoimanului
plural
  • șoimani
  • șoimanilor
vocativ singular
  • șoimanule
  • șoimane
plural
  • șoimanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoiman (s.m.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șoim un exemplu
    exemple
    • La cuibul șoimanului Țipă puiul corbului Și pe ploaie Și pe ceață și-n seară și-n dimineață. TEODORESCU, P. P. 614.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeață; șoim (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șoim 3 exemple
    exemple
    • Pînă n-o închide ochii șoimanul, să nu vorbim. DELAVRANCEA, A. 55.
      surse: DLRLC
    • Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte! Dragii mei vultani de cîmpuri, dragii mei șoimani de munte! ALECSANDRI, O. 247.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival poetic Șoimanul soare Strălucea dositelor ostroave. BUDAI-DELEANU, Ț. 201.
      surse: DLRLC
  • 3. popular Cal sprinten, aprig; șoim (3.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șoim un exemplu
    exemple
    • I-aș aduce eu în dar Un șoiman de armasar Care zboară, care sare Peste munți și peste mare. ALECSANDRI, P. II 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șoim + sufix -an.
    surse: DEX '98