4 definiții pentru șoimărit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOIMĂRÍT s. n. Vânătoare cu ajutorul șoimilor (1). – Șoim + suf. -ărit.

ȘOIMĂRÍT s. n. Vânătoare cu ajutorul șoimilor (1). – Șoim + suf. -ărit.

șoimărit sn [At: VÎN. PESC. 1962, nr. 10, 7 / Pl: ~uri / E: șoim + -ărit] Vânătoare cu ajutorul șoimilor (1-5) Si: (înv) șoimărie (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șoimărit (s.n.)
șoimărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoimărit
  • șoimăritul
  • șoimăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șoimărit
  • șoimăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoimărit (s.n.)

etimologie:

  • Șoim + sufix -ărit.
    surse: DEX '09 DEX '98