9 definiții pentru șoca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.

ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.

ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; despre vorbe, gesturi, atitudini) A contraria, a produce o impresie neplăcută.

ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr. choquer].

ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr. choquer)

A ȘOCÁ ~chéz tranz. (persoane) A surprinde în mod neplăcut prin vorbe sau prin fapte. /<fr. choquer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șocá (a ~) vb., ind. prez. 3 șocheáză

șocá vb., ind. prez. 1 sg. șochéz, 3 sg. și pl. șocheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOCÁ vb. 1. v. contraria. 2. v. epata. 3. v. frapa.

ȘOCA vb. 1. a contraria, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) 2. a epata, a surprinde. (Vrea să ne ~.) 3. a frapa, a surprinde, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)

Intrare: șoca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoca
  • șocare
  • șocat
  • șocatu‑
  • șocând
  • șocându‑
singular plural
  • șochea
  • șocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șochez
(să)
  • șochez
  • șocam
  • șocai
  • șocasem
a II-a (tu)
  • șochezi
(să)
  • șochezi
  • șocai
  • șocași
  • șocaseși
a III-a (el, ea)
  • șochea
(să)
  • șocheze
  • șoca
  • șocă
  • șocase
plural I (noi)
  • șocăm
(să)
  • șocăm
  • șocam
  • șocarăm
  • șocaserăm
  • șocasem
a II-a (voi)
  • șocați
(să)
  • șocați
  • șocați
  • șocarăți
  • șocaserăți
  • șocaseți
a III-a (ei, ele)
  • șochea
(să)
  • șocheze
  • șocau
  • șoca
  • șocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoca

  • 1. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contraria displăcea

etimologie: