6 definiții pentru șlefuitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.

ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.

șlefuitor, ~oare [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 130 / P: ~fu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șlefui1 + -tor] 1 a (D. instrumente) Care servește la șlefuit1 (1-2). 2 sm Persoană specializată în șlefuire (1-2).

ȘLEFUITÓR, șlefuitori, s. m. Muncitor specializat în șlefuit. Aplecat peste o cruce sau lespede aspră, cum e sarea grunjoasă, lucrează aici cu bucata Niță șlefuitorul. I. BOTEZ, ȘC. 203.

ȘLEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de șlefuire. /a șlefui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șlefuitór (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoáre

șlefuitór adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. șlefuitóri; f. sg. și pl. șlefuitoáre

Intrare: șlefuitor (s.m.)
  • silabație: șle-fu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlefuitor
  • șlefuitorul
  • șlefuitoru‑
plural
  • șlefuitori
  • șlefuitorii
genitiv-dativ singular
  • șlefuitor
  • șlefuitorului
plural
  • șlefuitori
  • șlefuitorilor
vocativ singular
  • șlefuitorule
plural
  • șlefuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șlefuitor, -oare (persoană) șlefuitoare

  • 1. Persoană specializată în șlefuire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Aplecat peste o cruce sau lespede aspră, cum e sarea grunjoasă, lucrează aici cu bucata Niță șlefuitorul. I. BOTEZ, ȘC. 203.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șlefui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98