5 definiții pentru șirui (înșirui)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șirui1 [At: COSTINESCU / Pzi: ~esc / E: șir + -ui] 1-2 vtr (Îrg) A (se) alinia (1-2). 3 vt (Înv) A înșira.

ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.

ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIRUÍ vb. v. alinia, înșira, înșirui, ordona, rândui.

șirui vb. v. ALINIA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. ORDONA. RÎNDUI.

Intrare: șirui (înșirui)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șirui
  • șiruire
  • șiruit
  • șiruitu‑
  • șiruind
  • șiruindu‑
singular plural
  • șiruiește
  • șiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șiruiesc
(să)
  • șiruiesc
  • șiruiam
  • șiruii
  • șiruisem
a II-a (tu)
  • șiruiești
(să)
  • șiruiești
  • șiruiai
  • șiruiși
  • șiruiseși
a III-a (el, ea)
  • șiruiește
(să)
  • șiruiască
  • șiruia
  • șirui
  • șiruise
plural I (noi)
  • șiruim
(să)
  • șiruim
  • șiruiam
  • șiruirăm
  • șiruiserăm
  • șiruisem
a II-a (voi)
  • șiruiți
(să)
  • șiruiți
  • șiruiați
  • șiruirăți
  • șiruiserăți
  • șiruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șiruiesc
(să)
  • șiruiască
  • șiruiau
  • șirui
  • șiruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șirui (înșirui)

etimologie:

  • șir
    surse: DLRM