9 definiții pentru șindrilar șindilar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar.

ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar.

șindrilar [At: KLEIN, D. 424 / V: (îrg) ~dilariu, ~iu, (reg) ~del~, ~di~ sm, ~Ier sn / Pl: ~i sm, ~e sn / E: șindrilă + -ar] 1 sm Persoană care face șindrile (1) Si: (reg) șițar (1). 2 sm Persoană care vinde șindrile (1). 3 sm Meseriaș care bate șindrile (1) pe acoperiș. 4 sn (Trs; îf șindriIer) Construcție rudimentară, acoperită cu șindrilă (1), care servește ca adăpost pentru ciobani la stână. 5 sn (Reg) Burghiu mare.

ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Cel care fabrică sau vinde șindrile; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș. Fusese dulgher și șindrilar, adică învelea casele cu șindrilă, meșteșug în care se pricepea. PAS, Z. I 159. – Variantă: (regional) șindilár (PAMFILE, I. C. 108) s. m.

ȘINDRILÁR ~i m. 1) Meșter care face șindrilă. 2) Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu șindrilă. 3) înv. Negustor de șindrilă. /șindrilă + suf. ~ar

șindrilar m. 1. cel ce acopere o casă cu șindrile; 2. cel ce le taie sau vinde.

ȘINDILÁR s. m. v. șindrilar.

ȘINDILÁR s. m. v. șindrilar.

ȘINDILÁR s. m. v. șindrilar.

șindilár (est) și șindrilár (vest) m. Făcător de șindilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șindrilár s. m., pl. șindrilári

șindrilár s. m., pl. șindrilári

Intrare: șindrilar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindrilar
  • șindrilarul
  • șindrilaru‑
plural
  • șindrilari
  • șindrilarii
genitiv-dativ singular
  • șindrilar
  • șindrilarului
plural
  • șindrilari
  • șindrilarilor
vocativ singular
  • șindrilarule
  • șindrilare
plural
  • șindrilarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindilar
  • șindilarul
  • șindilaru‑
plural
  • șindilari
  • șindilarii
genitiv-dativ singular
  • șindilar
  • șindilarului
plural
  • șindilari
  • șindilarilor
vocativ singular
  • șindilarule
  • șindilare
plural
  • șindilarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șindrilar șindilar

  • 1. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șițar un exemplu
    exemple
    • Fusese dulgher și șindrilar, adică învelea casele cu șindrilă, meșteșug în care se pricepea. PAS, Z. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șindrilă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98