10 definiții pentru șerif (prinț)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERÍF1, șerifi, s. m. Prinț arab socotit descendent al lui Mohamed. – Din tc. șerif, fr. chérif.

șerif1 sm [At: VĂCĂRESCU, IST. 260 / Pl: ~i / E: tc șerif, fr chérif] 1-2 Șeic1 (1-2).

ȘERÍF1, șerifi, s. m. Prinț arab socotit urmaș al lui Mahomed. – Din tc. șerif, fr. chérif.

ȘERÍF1, șerifi, s. m. (În țările arabe) Prinț, nobil (socotit descendent al lui Mahomed). Văzui mulțime de șerifi din neamul lui Moamet. GORJAN, H. IV 157.

ȘERÍF1 s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil].

ȘERÍF2 ~i m. (la musulmani; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Nobil considerat ca fiind descendent al lui Mahomed; prinț arab. /<turc. șerif, fr. chérif

1) *șeríf m. (ar. šarif, turc. șerif, ilustru, sfînt). Titlu dat urmașilor luĭ Mohamet. Principe la Arabĭ și Maurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șeríf s. m., pl. șerífi

șeríf (prinț arab, funcționar administrativ) s. m., pl. șerífi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șeríf (-fi), s. m. – Prinț arab. Fr. chérif.

Intrare: șerif (prinț)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerif
  • șeriful
  • șerifu‑
plural
  • șerifi
  • șerifii
genitiv-dativ singular
  • șerif
  • șerifului
plural
  • șerifi
  • șerifilor
vocativ singular
  • șerifule
  • șerife
plural
  • șerifilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerif (prinț)

  • 1. Prinț arab socotit urmaș al lui Mahomed.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Văzui mulțime de șerifi din neamul lui Moamet. GORJAN, H. IV 157.
      surse: DLRLC

etimologie: