10 definiții pentru șerif (funcționar)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERÍF2, șerifi, s. m. 1. (În Anglia) Magistrat însărcinat cu aplicarea legii într-un comitat. 2. (În SUA) Ofițer de administrație ales, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district, într-o localitate. – Din engl. sheriff, fr. shériff.

șerif2 sm [At: PROT.-POP, N. D. / Pl: ~i / E: eg sheriff fr shériff] Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii însărcinat cu menținerea ordinii și cu executarea legilor într-un comitat sau într-un district.

ȘERÍF2, șerifi, s. m. Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri și puteri judecătorești. – Din engl. sheriff.

ȘERÍF2, șerifi, s. m. (În Anglia și în Statele Unite) Funcționar administrativ însărcinat cu executarea legilor și cu menținerea ordinei în comitate și districte, avînd în anumite cazuri și puteri judecătorești.

ȘERÍF2 s.m. 1. (În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și șérif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif].

ȘERÍF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff)

ȘERÍF1 ~i m. Funcționar cu atribuții administrative, polițienești și, parțial, judecătorești în unele țări. /<engl. sheriff, fr. shériff

2) *șeríf m. (engl. sheriff). Guvernator (anual și fără leafă) al unuĭ comitat în Anglia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șeríf s. m., pl. șerífi

șeríf (prinț arab, funcționar administrativ) s. m., pl. șerífi

Intrare: șerif (funcționar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerif
  • șeriful
  • șerifu‑
plural
  • șerifi
  • șerifii
genitiv-dativ singular
  • șerif
  • șerifului
plural
  • șerifi
  • șerifilor
vocativ singular
  • șerifule
  • șerife
plural
  • șerifilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerif (funcționar)

  • 1. (În Anglia) Magistrat însărcinat cu aplicarea legii într-un comitat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (În SUA) Ofițer de administrație ales, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district, într-o localitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat.
    surse: DN

etimologie: