5 definiții pentru șeluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șeluță sf [At: TDRG / V: (pop) șeu~ / Pl: ~țe / E: șală2 + -uță] 1-2 (Pop; șhp) Șa3 (1) (mică) Si: (pop) șeuliță (1-2), șeușoară (1-2).

ȘELÚȚĂ, șeluțe, s. f. Diminutiv al lui șa.Șa + suf. -uță.

ȘELÚȚĂ, șeluțe, s. f. Diminutiv al lui șa.Șa + suf. -uță.

ȘELÚȚĂ, șeluțe, s. f. Diminutiv al lui ș a.Tot am șea, șeluța mea. CONTEMPORANUL, III S86.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șelúță (rar) s. f., g.-d. șelúței; pl. șelúțe

șelúță s. f., g.-d. art. șelúței; pl. șelúțe

Intrare: șeluță
șeluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeluță
  • șeluța
plural
  • șeluțe
  • șeluțele
genitiv-dativ singular
  • șeluțe
  • șeluței
plural
  • șeluțe
  • șeluțelor
vocativ singular
plural

șeluță

  • 1. Diminutiv al lui șa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tot am șea, șeluța mea. CONTEMPORANUL, III S86.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șa + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98