17 definiții pentru școlar (elev)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

școlar, ~ă [At: CARTE TREB. II, 4/2 / V: (înv) scoler, scoleriu, sho~, sholariu, sholer, (îrg) ișc~, ~iu, ~Ier, ~leriu smf (înv) sc~ a / Pl: ~i, ~e / E: școală + -ar] 1 smf Elev al unei școli (1) Si: (îvr) școlean. 2 sm (Înv) Discipol. 3-4 a Care ține de școală (1) sau de școlari (1). 5-6 a Școlăresc (1-2).

ȘCOLÁR1, școlari, s. m. Elev al unei școli elementare sau medii. N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60. Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.

ȘCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)

ȘCOLÁR2 școlari m. Băiat care învață într-o școală; elev. /școală + suf. ~ar

1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

școlár s. m., adj. m., pl. școlári; f. sg. școláră, pl. școláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘCOLÁR s. v. discipol, elev, învățăcel, ucenic.

ȘCOLÁR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.

școlar s. v. DISCIPOL. ELEV. ÎNVĂȚĂCEL. UCENIC.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfîrșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

școlar s. m. sg. (tox.) codeină.

Intrare: școlar (elev)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlar
  • școlarul
  • școlaru‑
plural
  • școlari
  • școlarii
genitiv-dativ singular
  • școlar
  • școlarului
plural
  • școlari
  • școlarilor
vocativ singular
  • școlarule
  • școlare
plural
  • școlarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

școlar (elev)

  • 1. Elev al unei școli (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: elev, -ă attach_file 3 exemple
    exemple
    • N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60.
      surse: DLRLC
    • Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96.
      surse: DLRLC
    • Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.
      surse: DLRLC

etimologie: