4 definiții pentru școlărire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.

A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.

Intrare: școlărire
școlărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlărire
  • școlărirea
plural
  • școlăriri
  • școlăririle
genitiv-dativ singular
  • școlăriri
  • școlăririi
plural
  • școlăriri
  • școlăririlor
vocativ singular
plural

școlări

  • 1. rar A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1.) împreună sau în același timp cu altcineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: școlariza un exemplu
    exemple
    • Am școlărit împreună.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • școlar
    surse: DEX '09 DEX '98