șarnieră sf [At: LTR² / P: ~ni-e~ / Pl: ~re / E: fr charnière] 1 (Rar) Balama (1). 2 (Ind petrolieră) Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu butoane, permit suspendarea întregului ansamblu de reazem. 3 (Glg) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4 Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5 Bandă de hârtie gumată, folosită de filateliști pentru lipirea mărcilor poștale în albume.

ȘARNIERĂ s.f. 1. Balama. 2. Încheietura celor două valve ale cochiliei unei moluște. 3. Punct de joncțiune al unui sistem de fortificații, al unei cute geologice, al unei articulații etc. 4. Fîșie de hîrtie gumată îndoită în formă de V, cu care se lipesc mărcile poștale în albume. [Pron. -ni-e-. / < fr. charnière].

ȘARNIERĂ s. f. 1. balama. 2. articulația celor două valve ale cochiliei unui lamelibranhiat. 3. punct de joncțiune al unui sistem de fortificații. 4. regiune în care se racordează cele două flancuri ale cutei unui strat geologic. 5. bandă de hârtie gumată, îndoită în formă de V, cu care se fixează mărcile poștale în albume. (< fr. charnière)

ȘARNIERĂ ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din două plăci articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la uși, la ferestre etc.), astfel încât să permită închiderea și deschiderea panoului; țâțână; balama. 2) Loc de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unei scoici. 3) Fâșie de hârtie gumată cu care se lipesc timbrele poștale în albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere

șarnieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. șarnierei; pl. șarniere

șarnieră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. șarnierei; pl. șarniere

șarnieră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. șarnierei; pl. șarniere

ȘARNIERĂ s. balama, (pop.) țâțână, (Transilv. și Maram.) pipă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) șarc. (~ la ușă.)

ȘARNIERĂ s. balama, (pop.) țîțînă, (Transilv. și Maram.) pipă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) șarc. (~ la ușă.)