8 definiții pentru șancru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

șancru sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 356/18 / V: (înv) can~, (reg) ~nchir (Pl: ~uri), ~cr, ~ngăr, șenchir, șomcar, (pop) ~căr / Pl: ~re / E: fr chancre, ger Schanker] 1 Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. 2 Boală venerică infecțioasă, care se manifestă prin șancru (1).

ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. Șancrele pot fi chiar de la început mai multe sau se înmulțesc ulterior. NICOLAU-MAISLER, D. V. 659.

ȘÁNCRU s.n. (Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl. -re, -ruri. / < fr. chancre, cf. germ. Schanker].

ȘÁNCRU s. n. ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. (< fr. chancre)

ȘÁNCRU ~e n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, formată în urma pătrunderii în organism a unei infecții. /<fr. chancre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

Intrare: șancru
șancru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancru
  • șancrul
  • șancru‑
plural
  • șancre
  • șancrele
genitiv-dativ singular
  • șancru
  • șancrului
plural
  • șancre
  • șancrelor
vocativ singular
plural
șancru2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancru
  • șancrul
  • șancru‑
plural
  • șancruri
  • șancrurile
genitiv-dativ singular
  • șancru
  • șancrului
plural
  • șancruri
  • șancrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șancru

  • 1. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Șancrele pot fi chiar de la început mai multe sau se înmulțesc ulterior. NICOLAU-MAISLER, D. V. 659.
      surse: DLRLC

etimologie: