7 definiții pentru șabracă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

ȘABRÁCĂ s. f. pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. (< germ. Schabracke, fr. chabraque)

*șabrácă f., pl. e și ăcĭ (fr. schabraque și cha-, germ. schabracke, ung. csáprág, pol. czaprak, rus. ča-, d. turc. çaprak, din çapraz, ceapraz). Îmbrăcămîntu de paradă al șeleĭ (valtrap, cĭoltar, arșa). V. teltie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șabrácă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce

șabrácă s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘABRÁCĂ s. cioltar, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

ȘABRA s. cioltar, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

Intrare: șabracă
șabracă substantiv feminin
  • silabație: -bra-
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șabra
  • șabraca
plural
  • șabrace
  • șabracele
genitiv-dativ singular
  • șabrace
  • șabracei
plural
  • șabrace
  • șabracelor
vocativ singular
plural