8 definiții pentru șâșâit (fapt) șișăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÂȘÂÍT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi. [Var.: (pop.) șișăít s. n.] – V șâșâi.

șâșâit sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 195 / V: (reg) șișăit / Pl: ~uri / E: șâșâi] (Reg) 1 Șopot1 (5). 2 Repetare prelungită și monotonă a sunetului „ș” pentru a liniști sau a adormi copiii mici Si: (reg) șâșâială (2), șâșâire (2), șușuială (2), șușuire (2), șușuit1 (2). 3 Șuierătură (1) printre dinți Si: (reg) șâșâială (3), șâșâire. 4 Sunet specific (asemănător cu sunetul „s” prelungit) produs de șerpi Si: (reg) șâșâială (4), șășâire (4).

ȘÂȘÂÍT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi.V. șâșâi.

ȘÎȘÎÍT, șîșîituri, s. n. Acțiunea de a șîșîi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șâșâít / șișăít (pop.) s. n., pl. șâșâíturi / șișăíturi[1]

  1. Corectat pluralul, în text șâșăíturi. gall

șâșâít s. n., pl. șâșâíturi

Intrare: șâșâit (fapt)
șâșâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șâșâit
  • șâșâitul
  • șâșâitu‑
plural
  • șâșâituri
  • șâșâiturile
genitiv-dativ singular
  • șâșâit
  • șâșâitului
plural
  • șâșâituri
  • șâșâiturilor
vocativ singular
plural
șișăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișăit
  • șișăitul
  • șișăitu‑
plural
  • șișăituri
  • șișăiturile
genitiv-dativ singular
  • șișăit
  • șișăitului
plural
  • șișăituri
  • șișăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șâșâit (fapt) șișăit

  • 1. Faptul de a șâșâi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi șâșâi
    surse: DEX '09 DEX '98