6 definiții pentru învoalbe (3 învolbă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. și pl. învólbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

învoalbe vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.

Intrare: învoalbe (3 învolbă)
învoalbe (3 învolbă) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (VT666.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învoalbere
  • ‑nvoalbere
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbeai
  • ‑nvolbeai
a III-a (el, ea)
  • învolbă
  • ‑nvolbă
(să)
  • învolbe
  • ‑nvolbe
  • învolbea
  • ‑nvolbea
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbeați
  • ‑nvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolbe
  • ‑nvolbe
  • învolbeau
  • ‑nvolbeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)