10 definiții pentru înverșuna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înverșuna [At: ECONOMIA, 196/15 / V: ~vier~, ~vir~, (reg) îngher~ / Pzi: ~nez / E: cf mg verseny] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat Si: a (se) îndârji. 3 vr (D. stări sufletești) A se aprinde. 4 vt A întărâta pe cineva împotriva altcuiva. 5 vt A excita. 6 vr (Reg; d. scroafă) A intra în călduri.

ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.

ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.

ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I. Refl. A se îndîrji, a se porni neînduplecat, a acționa cu o furie sporită; p. ext. a deveni mai hotărît. Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. ◊ Tranz. În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55.

A ÎNVERȘUNÁ ~éz tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun

A SE ÎNVERȘUNÁ mă ~éz intranz. A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun

înverșunéz (est) și învĭerșunéz (vest) (lat. *in-versionare [d. in-vérsio, -ónis, 1. inversiune, 2. transpozițiune, 3. ironie]. Cp. cu cășunez, tușinez, vĭerșun). Înfuriĭ grozav, fac să persiste în furie: vorba asta l-a înverșunat tare. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: soldațiĭ, înverșunîndu-se, aŭ tras o salvă în mulțime. Persist în îndărătnicie: el se înverșuna să înainteze, dar puterile îl părăsiră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înverșuná (a ~) vb., ind. prez. 3 înverșuneáză

înverșuná vb., ind. prez. 1 sg. înverșunéz, 3 sg. și pl. înverșuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVERȘUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.

ÎNVERȘUNA vb. 1. a se îndîrji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. a (se) îndîrji, a (se) înfuria, a (se) intărîta. (Nu-l mai ~.) 3. a se îndîrji, a se înteți. (Disputa s-a ~.)

Intrare: înverșuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înverșuna
  • ‑nverșuna
  • înverșunare
  • ‑nverșunare
  • înverșunat
  • ‑nverșunat
  • înverșunatu‑
  • ‑nverșunatu‑
  • înverșunând
  • ‑nverșunând
  • înverșunându‑
  • ‑nverșunându‑
singular plural
  • înverșunea
  • ‑nverșunea
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverșunez
  • ‑nverșunez
(să)
  • înverșunez
  • ‑nverșunez
  • înverșunam
  • ‑nverșunam
  • înverșunai
  • ‑nverșunai
  • înverșunasem
  • ‑nverșunasem
a II-a (tu)
  • înverșunezi
  • ‑nverșunezi
(să)
  • înverșunezi
  • ‑nverșunezi
  • înverșunai
  • ‑nverșunai
  • înverșunași
  • ‑nverșunași
  • înverșunaseși
  • ‑nverșunaseși
a III-a (el, ea)
  • înverșunea
  • ‑nverșunea
(să)
  • înverșuneze
  • ‑nverșuneze
  • înverșuna
  • ‑nverșuna
  • înverșună
  • ‑nverșună
  • înverșunase
  • ‑nverșunase
plural I (noi)
  • înverșunăm
  • ‑nverșunăm
(să)
  • înverșunăm
  • ‑nverșunăm
  • înverșunam
  • ‑nverșunam
  • înverșunarăm
  • ‑nverșunarăm
  • înverșunaserăm
  • ‑nverșunaserăm
  • înverșunasem
  • ‑nverșunasem
a II-a (voi)
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
(să)
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
  • înverșunarăți
  • ‑nverșunarăți
  • înverșunaserăți
  • ‑nverșunaserăți
  • înverșunaseți
  • ‑nverșunaseți
a III-a (ei, ele)
  • înverșunea
  • ‑nverșunea
(să)
  • înverșuneze
  • ‑nverșuneze
  • înverșunau
  • ‑nverșunau
  • înverșuna
  • ‑nverșuna
  • înverșunaseră
  • ‑nverșunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înverșuna înverșunare înverșunat învierșunare învierșunat

  • 1. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrâncena îndârji 4 exemple
    exemple
    • Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157.
      surse: DLRLC
    • Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149.
      surse: DLRLC
    • Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255.
      surse: DLRLC
    • În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55.
      surse: DLRLC

etimologie: