7 definiții pentru învârtit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂRTÍT1 s. n. Faptul de a (se) învârti; învârtire. – V. învârti.

ÎNVÂRTÍT1 s. n. Faptul de a (se) învârti; învârtire. – V. învârti.

învârtit1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: învârti] 1-7 Învârtire (1-7). 8 Conducere. 9-14 Învârtire (9-14). 15 (Șfg) Depănare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÂRTÍT s. 1. v. rotație. 2. v. răsucire.

ÎNVÎRTIT s. 1. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (Un ~ de 360 de grade.) 2. (COR.; art.) mărunțelul (art.), (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu învîrtituri.) 3. învîrtire, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învârtitul v. mânânțălul.

Intrare: învârtit (s.n.)
învârtit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârtit
  • ‑nvârtit
  • învârtitul
  • învârtitu‑
  • ‑nvârtitul
  • ‑nvârtitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • învârtit
  • ‑nvârtit
  • învârtitului
  • ‑nvârtitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârtit (s.n.)

etimologie:

  • vezi învârti
    surse: DEX '09 DEX '98