12 definiții pentru învârteji vârteji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

A ÎNVÂRTEJÍ ~ésc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej

A SE ÎNVÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej

învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.

ÎNVÎRTEJÍ, învîrtejesc, vb. IV. Refl. 1. A se mișca în vîrtej, a se învîrti repede în cerc, a se învolbura. Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. ♦ Tranz. A răscoli, a învolbura. Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. 2. (Învechit) A se întoarce în grabă, în goană. Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. – Variantă: vîrtejí (DELAVRANCEA, S. 52, RUSSO, S. 104) vb. IV.

VÎRTEJÍ vb. IV v. învîrteji.

învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s’aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s’aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârtejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 învârtejeáscă

învârtejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtejeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÂRTEJÍ vb. v. învolbura.

ÎNVÎRTEJI vb. a (se) învolbura, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~.)

Intrare: învârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejit
  • ‑nvârtejit
  • învârtejitu‑
  • ‑nvârtejitu‑
  • învârtejind
  • ‑nvârtejind
  • învârtejindu‑
  • ‑nvârtejindu‑
singular plural
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejii
  • ‑nvârtejii
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (tu)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
(să)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
  • învârtejeai
  • ‑nvârtejeai
  • învârtejiși
  • ‑nvârtejiși
  • învârtejiseși
  • ‑nvârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejea
  • ‑nvârtejea
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejise
  • ‑nvârtejise
plural I (noi)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
(să)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejirăm
  • ‑nvârtejirăm
  • învârtejiserăm
  • ‑nvârtejiserăm
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (voi)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
(să)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
  • învârtejeați
  • ‑nvârtejeați
  • învârtejirăți
  • ‑nvârtejirăți
  • învârtejiserăți
  • ‑nvârtejiserăți
  • învârtejiseți
  • ‑nvârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejeau
  • ‑nvârtejeau
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejiseră
  • ‑nvârtejiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârteji învârtejire învârtejit vârteji

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răscoli învolbura 5 exemple
    exemple
    • Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198.
      surse: DLRLC
    • Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329.
      surse: DLRLC
    • Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32.
      surse: DLRLC
    • Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139.
      surse: DLRLC
    • Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se întoarce (grabnic) din drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48.
      surse: DLRLC
    • Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX