11 definiții pentru întrezări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrezări vt [At: I. NEGRUZZI, S. II, 527 / Pzi: ~resc / E: între- + zări] A întrevedea (1).

ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt); a întrevedea. – Între1- + zări (după fr. entrevoir).

ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt); a întrevedea. – Între1- + zări (după fr. entrevoir).

ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări în chip vag, a vedea în treacăt, a desluși anevoie; a întrevedea (1). (Fig.) Un dulce somn pe mine căzu ca pe o pradă, Și-ntrezării deodată a basmelor grămadă. ALECSANDRI, P. III 502. ◊ Refl. pas. În norul de praf, tractoriștii se întrezăreau ca niște umbre nedeslușite. DUMITRIU, V. L. 111. În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.

ÎNTREZĂRI vb. IV. tr., refl. A (se) vedea în chip vag, a (se) zări în treacăt. [P.i. -resc. / < între- + zări, după fr. entrevoir].

ÎNTREZĂRÍ vb. tr., refl. a (se) întrevedea, a (se) zări în treacăt. (după fr. /s’/ entrevoir)

A ÎNTREZĂRÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului); a întrevedea; a ghici. 2) A zări printre alte elemente; a întrevedea. 3) fig. A vedea în perspectivă (pe baza unor date cunoscute sau intuite); a prevedea; a întrevedea. /între- + a zări

*întrezărésc v. tr. (după fr. entrevoir, a întrevedea). Zăresc. Prevăd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrezărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrezărésc, imperf. 3 sg. întrezăreá; conj. prez. 3 întrezăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREZĂRÍ vb. 1. v. întrevedea. 2. v. bănui. 3. v. intui.

ÎNTREZĂRI vb. 1. a (se) întrevedea, a transpărea, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A se ~ prin ceață.) 2. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 3. a ghici, a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.)

Intrare: întrezări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrezări
  • ‑ntrezări
  • întrezărire
  • ‑ntrezărire
  • întrezărit
  • ‑ntrezărit
  • întrezăritu‑
  • ‑ntrezăritu‑
  • întrezărind
  • ‑ntrezărind
  • întrezărindu‑
  • ‑ntrezărindu‑
singular plural
  • întrezărește
  • ‑ntrezărește
  • întrezăriți
  • ‑ntrezăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrezăresc
  • ‑ntrezăresc
(să)
  • întrezăresc
  • ‑ntrezăresc
  • întrezăream
  • ‑ntrezăream
  • întrezării
  • ‑ntrezării
  • întrezărisem
  • ‑ntrezărisem
a II-a (tu)
  • întrezărești
  • ‑ntrezărești
(să)
  • întrezărești
  • ‑ntrezărești
  • întrezăreai
  • ‑ntrezăreai
  • întrezăriși
  • ‑ntrezăriși
  • întrezăriseși
  • ‑ntrezăriseși
a III-a (el, ea)
  • întrezărește
  • ‑ntrezărește
(să)
  • întrezărească
  • ‑ntrezărească
  • întrezărea
  • ‑ntrezărea
  • întrezări
  • ‑ntrezări
  • întrezărise
  • ‑ntrezărise
plural I (noi)
  • întrezărim
  • ‑ntrezărim
(să)
  • întrezărim
  • ‑ntrezărim
  • întrezăream
  • ‑ntrezăream
  • întrezărirăm
  • ‑ntrezărirăm
  • întrezăriserăm
  • ‑ntrezăriserăm
  • întrezărisem
  • ‑ntrezărisem
a II-a (voi)
  • întrezăriți
  • ‑ntrezăriți
(să)
  • întrezăriți
  • ‑ntrezăriți
  • întrezăreați
  • ‑ntrezăreați
  • întrezărirăți
  • ‑ntrezărirăți
  • întrezăriserăți
  • ‑ntrezăriserăți
  • întrezăriseți
  • ‑ntrezăriseți
a III-a (ei, ele)
  • întrezăresc
  • ‑ntrezăresc
(să)
  • întrezărească
  • ‑ntrezărească
  • întrezăreau
  • ‑ntrezăreau
  • întrezări
  • ‑ntrezări
  • întrezăriseră
  • ‑ntrezăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrezări întrezărire întrezărit

  • 1. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desluși zări întrevedea 3 exemple
    exemple
    • figurat Un dulce somn pe mine căzu ca pe o pradă, Și-ntrezării deodată a basmelor grămadă. ALECSANDRI, P. III 502.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv În norul de praf, tractoriștii se întrezăreau ca niște umbre nedeslușite. DUMITRIU, V. L. 111.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie: