15 definiții pentru întrerupător (s.n.) întreruptor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

întrerupător, oare sn, a [At: PREV. ACCID. 7 / V: ~pt~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrerupe + -(ă)tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.

ÎNTRERUPĂTÓR1, întrerupătoare, s. n. Aparat pentru întreruperea sau restabilirea continuității unui circuit (electric, hidraulic etc.). Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231.

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)

ÎNTRERUPĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător

ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj., s. n. v. întrerupător.

ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj., s. n. v. întrerupător.

întreruptor, ~oare sn, a vz întrerupător

ÎNTRERUPTÓR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur].

ÎNTRERUPTÓR s. n. întrerupător (II). (< fr. interrupteur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrerupătór2 s. n., pl. întrerupătoáre

întrerupătór s. n., pl. întrerupătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRERUPĂTÓR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTRERUPTÓR (după fr. interrupteur) s. n. Dispozitiv care poate întrerupe, restabili sau influența transmiterea energiei într-un sistem tehnic; întrerupător. ◊ Î. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau întreruperea curentului într-un circuit electric.

Intrare: întrerupător (s.n.)
întrerupător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerupător
  • ‑ntrerupător
  • întrerupătorul
  • întrerupătoru‑
  • ‑ntrerupătorul
  • ‑ntrerupătoru‑
plural
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarele
  • ‑ntrerupătoarele
genitiv-dativ singular
  • întrerupător
  • ‑ntrerupător
  • întrerupătorului
  • ‑ntrerupătorului
plural
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarelor
  • ‑ntrerupătoarelor
vocativ singular
plural
întreruptor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreruptor
  • ‑ntreruptor
  • întreruptorul
  • întreruptoru‑
  • ‑ntreruptorul
  • ‑ntreruptoru‑
plural
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarele
  • ‑ntreruptoarele
genitiv-dativ singular
  • întreruptor
  • ‑ntreruptor
  • întreruptorului
  • ‑ntreruptorului
plural
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarelor
  • ‑ntreruptoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrerupător întreruptor

  • 1. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comutator șaltăr attach_file un exemplu
    exemple
    • Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Care întrerupe pe altul din vorbă.
    exemple
    • Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întrerupe + sufix -ător
    surse: DEX '09 DEX '98 DN