15 definiții pentru întregit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi.

ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi.

întregit, ~ă [At: GORJAN, H. I, 122/1 / V: ~egat / Pl: -giți, -e / E: întregi] 1-2 a (Făcut să devină sau) devenit complet. 3 a Deplin. 4 a Unitar. 5 a Compus din nou Si: refăcut. 6 a (Înv) Însănătoșit. 7 a (Pex) Îngrășat. 8 a (Nob) Integrat. 9 av (Înv) Cu bine.

ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg, completat.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

întregi [At: PSALT. 122/10 / V: (cscj) ~ega / Pzi: ~egesc / E: întreg] 1-2 vtr A (se) face complet Si: a (se) completa. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni deplin. 5-6 vtr (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta unitatea. 7 vt A compune din nou Si: a reface. 8 vr (Înv) A se însănătoși. 9 vr (Pex) A se îngrășa. 10 vr (Nob) A se integra.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. A face întreg, deplin; a completa. Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.

A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg

întregì v. a face întreg, a completa.

întregésc v. tr. Fac întreg, completez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 întregeáscă

întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREGÍT adj. v. completat.

ÎNTREGIT adj. completat, împlinit, rotunjit. (Sumă ~.)

ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.

ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)

Intrare: întregit
întregit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întregit
  • ‑ntregit
  • întregitul
  • întregitu‑
  • ‑ntregitul
  • ‑ntregitu‑
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregita
  • ‑ntregita
plural
  • întregiți
  • ‑ntregiți
  • întregiții
  • ‑ntregiții
  • întregite
  • ‑ntregite
  • întregitele
  • ‑ntregitele
genitiv-dativ singular
  • întregit
  • ‑ntregit
  • întregitului
  • ‑ntregitului
  • întregite
  • ‑ntregite
  • întregitei
  • ‑ntregitei
plural
  • întregiți
  • ‑ntregiți
  • întregiților
  • ‑ntregiților
  • întregite
  • ‑ntregite
  • întregitelor
  • ‑ntregitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întregit

etimologie:

  • vezi întregi
    surse: DEX '09 DEX '98

întregi întregire întregit

  • 1. A (se) face întreg, deplin, unitar; a (se) completa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: completa complini un exemplu
    exemple
    • Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întreg
    surse: DEX '09 DEX '98