18 definiții pentru întovărășire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întovărășire sf [At: DDRF / V: ~roș~, ~orovăș~ / Pl: ~ri / E: întovărăși] 1 Mers cu cineva pe același drum Si: întovărășit1 (1). 2 (Pex) însoțire a cuiva pe un drum, într-o călătorie etc. Si: acompaniere, întovărășit1 (2). 3-4 (Pex) (Derulare a unui eveniment sau) apariție a unui fenomen în același timp cu ceva Si: întovărășit1 (3-4). 5 Plecare la drum simultan cu cineva Si: întovărășit1 (5). 6 (Pex) întemeiere a unei tovărășii cu cineva Si: alianță, aliere, încârdășire, însoțire, întovărășit1 (6), tovărășie. 7 (Spc) Asociere cu cineva pentru a face comerț Si: întovărășit1 (7). 8 (Nob) Escortă. 9 (Înv; iuz) Formă socialistă de cooperativă agricolă în care pământul, vitele și uneltele nu sunt colectivizate, bazată pe comasarea pământurilor, care se dezvoltă până la transformarea în gospodărie agricolă colectivă Cf artel.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. – V. întovărăși.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. – V. întovărăși.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. 1. Însoțire, tovărășie. 2. (În țările care construiesc socialismul; de obicei determinat prin «agricolă») Formă simplă a cooperației agricole de producție în care țăranii muncitori se unesc de bunăvoie pentru a munci pămîntul în comun, în vederea obținerii unei producții sporite, pămîntul și celelalte mijloace de producție rămînînd în proprietatea privată a întovărășiților. În întovărășiri țăranii muncitori au posibilitatea să se convingă practic de foloasele lucrării pămîntului pe suprafețe mari cu mijloace mecanizate, să se deprindă cu munca în colectiv, să-și dea mai bine seama de necesitatea transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 75. Organizarea întovărășirilor agricole deschide largi perspective pentru trecerea în țara noastră de la o agricultură extensivă la una intensivă, oferă posibilitatea introducerii pe scară largă a măsurilor agrotehnice avansate. CONTEMPORANUL, S- II, 1952, nr. 285, 2/3. Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... irigație, replantări, întovărășiri pentru producție. SADOVEANU, E. 31.

întovărăși [At: CANTEMIR, IST. 302 / V: (îvp) ~roși / Pzi: esc / E: în- + tovarăș] 1 vt A însoți pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. 2 vt (Pex) A acompania pe cineva sau ceva. 3 vt (D. evenimente) A avea loc simultan. 4 vt (D. fenomene) A apărea concomitent. 5 vr A pleca la drum simultan cu cineva. 6 vr A se împrieteni. 7 vr A se asocia cu cineva Si: a se alia, a se încârdăși, a se însoți. 8 vr (Rar) A se căsători. 9 vr (Spc; iuz) A forma o cooperativă agricolă.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a fi tovarăș de drum cu cineva, a merge pe același drum cu cineva. Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. ◊ Fig. Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc cu necesitate în același timp cu altceva; a însoți. Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. 2. Refl. A-și lua (pe cineva) ca tovarăș, a face tovărășie cu cineva; a se lega, a se alia. V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. 3. Refl. reciproc. A forma o întovărășire agricolă. Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376.

A ÎNTOVĂRĂȘÍ ~ésc tranz. 1) A urma în calitate de tovarăș; a însoți; a acompania; a conduce. 2) A face să se întovărășească. /în + tovarăș

A SE ÎNTOVĂRĂȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni tovarăș (unul cu altul); a stabili relații de tovărășie; a se asocia. 2) A fi tovarăș (unul cu altul); a fi în relații de tovărășie. /în + tovarăș

întovărășì v. 1. a însoți; 2. a se asocia. [V. tovarăș].

întovărășésc v. tr. (d. tovarăș). Asociez. V. refl. Mă asociez. V. însîmbrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întovărășíre s. f., g.-d. art. întovărășírii; pl. întovărășíri

întovărășíre s. f., g.-d. art. întovărășírii; pl. întovărășíri

întovărășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 întovărășeáscă

întovărășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întovărășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE s. 1. v. însoțire. 2. asociație, asociere, tovărășie, (înv. și reg.) sâmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a durat.)

ÎNTOVĂRĂȘIRE s. 1. acompaniere, conducere, însoțire, petrecere. (~ cuiva pînă la poartă.) 2. asociație, asociere, tovărășie, (înv. și reg.) sîmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a durat.)

ÎNTOVĂRĂȘÍ vb. 1. v. însoți. 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. asocia.

ÎNTOVĂRĂȘI vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.) 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.)

Intrare: întovărășire
întovărășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întovărășire
  • ‑ntovărășire
  • întovărășirea
  • ‑ntovărășirea
plural
  • întovărășiri
  • ‑ntovărășiri
  • întovărășirile
  • ‑ntovărășirile
genitiv-dativ singular
  • întovărășiri
  • ‑ntovărășiri
  • întovărășirii
  • ‑ntovărășirii
plural
  • întovărășiri
  • ‑ntovărășiri
  • întovărășirilor
  • ‑ntovărășirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întovărășire

  • 1. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (În țările care construiesc socialismul; de obicei determinat prin «agricolă») Formă simplă a cooperației agricole de producție în care țăranii muncitori se unesc de bunăvoie pentru a munci pământul în comun, în vederea obținerii unei producții sporite, pământul și celelalte mijloace de producție rămânând în proprietatea privată a întovărășiților.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • În întovărășiri țăranii muncitori au posibilitatea să se convingă practic de foloasele lucrării pămîntului pe suprafețe mari cu mijloace mecanizate, să se deprindă cu munca în colectiv, să-și dea mai bine seama de necesitatea transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 75.
        surse: DLRLC
      • Organizarea întovărășirilor agricole deschide largi perspective pentru trecerea în țara noastră de la o agricultură extensivă la una intensivă, oferă posibilitatea introducerii pe scară largă a măsurilor agrotehnice avansate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 285, 2/3.
        surse: DLRLC
      • Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... irigație, replantări, întovărășiri pentru producție. SADOVEANU, E. 31.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întovărăși
    surse: DEX '09 DEX '98

întovărăși întovărășire întovărășit

  • 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acompania conduce urma însoți 4 exemple
    exemple
    • Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293.
      surse: DLRLC
    • Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230.
      surse: DLRLC
    • Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145.
      surse: DLRLC
    • figurat Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A se împrieteni.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împrieteni
  • 3. reflexiv reciproc A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alia asocia lega (uni; leg) însoți 3 exemple
    exemple
    • V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386.
      surse: DLRLC
    • Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200.
      surse: DLRLC
    • Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc A forma o întovărășire agricolă.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tovarăș
    surse: DEX '09 DEX '98