13 definiții pentru întors (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÓRS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.

ÎNTÓRS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.

întors1 sn [At: M. COSTIN, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: întoarce] 1-5 Întoarcere (1-5). 6 Cârmire. 7 (Înv) Înnebunire. 8-13 Întoarcere (9-14). 14 (Înv) Îndepărtare. 15 (Îoc dus) Înapoiat. 16-21 Întoarcere (17-22). 22 (Înv; fig) Îndreptare. 23 (Înv; fig) Convertire. 24 (Îvp) Transfonnare. 25-29 Întoarcere (26-29). 30 (Înv; pex) Interpretare. 31 Restituire. 32 (Înv; ccd) Refuz. 33-36 Întoarcere (34-37). 37 (Pop) Micșorare. 38-43 Întoarcere (39-44).

ÎNTÓRS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire la punctul de plecare; întoarcere. Bilet de dus și întors.Aș vrea ca și la-ntorsul meu Să fii aici. COȘBUC, P. I 281. 2. Răsturnare (cu partea de jos în sus sau de pe o parte pe alta). Întorsul fînului.După ce toate paiele făcute au fost scoase afară, urmează întorsul. PAMFILE, A. R. 210. ♦ Arătură (de toamnă). Pentru grîul de primăvară se pot face două arături: una toamna, care se numește întors... PAMFILE, A. R. 104.

întors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea întoarsă EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n. 1. întoarcere: la întors acasă AL.; 2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.

întórs, -toársă adj. Înturnat, care s’a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la’ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTÓRS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. răsucire. 3. v. răsturnare.

ÎNTORS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. întoarcere, învîrtire, răsucire, rotire, sucire. (~ cheii în broască.) 3. întoarcere, răsturnare. (~ mămăligii.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea loc de întors / de manevră expr. a avea condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități

a da la întors expr. (deț.) 1. a schimba subiectul discuției. 2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deținut.

a o da la întors expr. a se dezice de o afirmație anterioară.

cu dus și întors expr. riscant.

Intrare: întors (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsul
  • întorsu‑
  • ‑ntorsul
  • ‑ntorsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsului
  • ‑ntorsului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întors (s.n.)

  • 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: retur întoarcere attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bilet de dus și întors.
      surse: DLRLC
    • Aș vrea ca și la-ntorsul meu Să fii aici. COȘBUC, P. I 281.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Întorsul fânului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • După ce toate paiele făcute au fost scoase afară, urmează întorsul. PAMFILE, A. R. 210.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Arătură (de toamnă)
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Pentru grîul de primăvară se pot face două arături: una toamna, care se numește întors... PAMFILE, A. R. 104.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întoarce
    surse: DEX '09 DEX '98