14 definiții pentru întocmit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întocmit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 64 1/2 / V: ~ogm~ / Pl: ~iți, ~e / E: întocmi] 1 Făcut întocmai cum trebuie. 2 Așezat frumos, în ordine Si: aranjat, orânduit. 3 Elaborat. 4 Proiectat. 5 Format. 6 Dispus într-un anumit fel Si: potrivit. 7 Organizat. 8 (D. versuri) Compus. 9 Măiestrit. 10 (D. o minciună) Ticluit. 11 (Nob) Abil.

întocmi [At: VĂCĂRESCUL, IST. 248 / V: ~ogmi / Pzi: ~mesc / E: cf întocmai] 1-2 vtr A (se) așeza frumos în ordine Si: a (se) aranja, a (se) orăndui, a (se) organiza. 3 vt A face un plan Si: a proiecta. 4 vt A elabora. 5 vt A constitui (1). 6-7 vtr A (se) construi. 8-9 vtr A (se) dispune (ceva) într-un anumit fel Si: a (se) potrivi. 10 vt (Nob) A asemăna. 11 vt A face întocmai cum trebuie.

ÎNTOCMÍ, întocmesc, vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. ♦ A face, a constitui; a organiza. – Cf. întocmai și tocmai.

ÎNTOCMÍ, întocmesc, vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. ♦ A face, a constitui; a organiza. – Cf. întocmai și tocmai.

ÎNTOCMÍ, întocmesc, vb. IV. Tranz. 1. A elabora, a alcătui, a compune. Au întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Așază-te la masă și întocmește o listă. VORNIC, P. 191. Alexandru Ipsilant... a tras... în țară-i cîțiva oameni învățați, pe care i-a însărcinat a întocmi acea condică. ODOBESCU, S. I 272. ♦ A pregăti, a înjgheba, a face. El și-a întocmit toate actele de călătorie. BART, S. M. 33. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină. ODOBESCU, S. III 18. Și-a întocmit tot sălașul. TEODORESCU, P. P. 116. ◊ Fig. Cauza noastră-i pacea și liniștea poporului, viața asta pe care ne-o întocmim singuri. V. ROM. noiembrie 1953, 156. Cîte mi-a dat amorul, minuturi, ceasuri bune, la un loc adunate, cu voi să se-mpreune Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc. ALEXANDRESCU, P. 45. 2. A pune la cale; a organiza, a aranja. În fund sta închisă o gospodărie bine întocmită. SADOVEANU, B. 206. Toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni liberi și egali sau deopotrivă unii cu alții, fără domnie și boierie. BĂLCESCU, O. I 351. ◊ Refl. pas. La pogorîrea turmelor se întocmeau nunți. CAMILAR, T. 48. ◊ Refl. De nevoie e ca romînii să se întocmească în republică democratică. BĂLCESCU, O. I 351. 3. (Neobișnuit) A forma, a constitui. Societatea de față era întocmită din vreo zece persoane. BOLINTINEANU, O. 414. Mii și milioane ce întocmesc obștea de rînd a romînimii. ODOBESCU, S. III 546.

A ÎNTOCMÍ ~ésc tranz. 1) A face să ia ființă și să capete forță definitivă; a alcătui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodărie. /în + a tocmi

întocmì v. a dispune, a organiza: retragerea se întocmește în figura unui colț BĂLC. [V. tocmì].

întocmésc v. tr. (d. tocmaĭ). Formez, așez, dispun, organizez: a întocmi un negoț, un plan, o lege. Arm. Așez în linie (în opoz. cu coloana): a întocmi escadronu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întocmít adj. m., pl. întocmíți; f. sg. întocmítă, pl. întocmíte

întocmí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmésc, imperf. 3 sg. întocmeá; conj. prez. 3 întocmeáscă

întocmí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmésc, imperf. 3 sg. întocmeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întocmeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTOCMÍ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

ÎNTOCMÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. dresa. 4. v. alcătui. 5. v. aranja. 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

întocmi vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

ÎNTOCMI vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a dresa, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.) 4. a alcătui, a concepe, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 5. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

Intrare: întocmit
întocmit adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu "a întocmi".
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întocmit
  • ‑ntocmit
  • întocmitul
  • întocmitu‑
  • ‑ntocmitul
  • ‑ntocmitu‑
  • întocmi
  • ‑ntocmi
  • întocmita
  • ‑ntocmita
plural
  • întocmiți
  • ‑ntocmiți
  • întocmiții
  • ‑ntocmiții
  • întocmite
  • ‑ntocmite
  • întocmitele
  • ‑ntocmitele
genitiv-dativ singular
  • întocmit
  • ‑ntocmit
  • întocmitului
  • ‑ntocmitului
  • întocmite
  • ‑ntocmite
  • întocmitei
  • ‑ntocmitei
plural
  • întocmiți
  • ‑ntocmiți
  • întocmiților
  • ‑ntocmiților
  • întocmite
  • ‑ntocmite
  • întocmitelor
  • ‑ntocmitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)