8 definiții pentru întărâtat întărtat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întărâtat, ~ă a [At: CORESI, EV. 193/3 / V: (înv) ~rit~, ~rt~, ~terit~ / Pl: ~ați, ~e / E: întărâta] 1 (D. oameni) Surescitat. 2 (D. un grup de oameni) Instigat la violență. 3 (D. un animal) Asmuțit. 4 (Fig) Incitat. 5 (Fig) Stimulat.

ÎNTĂRÂTÁT, -Ă, întărâtați, -te, adj. Iritat, surescitat, agitat; înfuriat. [Var.: întărtát, -ă adj.] – V. întărâta.

ÎNTĂRÂTÁT, -Ă, întărâtați, -te, adj. Iritat, surescitat, agitat; înfuriat. [Var.: întărtát, -ă adj.] – V. întărâta.

întărtat, ~ă a vz întărâtat

ÎNTĂRTÁT, -Ă, adj. v. întărâtat.

ÎNTĂRTÁT, -Ă, adj. v. întărâtat.

ÎNTĂRÎTÁT, -Ă, întărîtați, -te, adj. Adus (de obicei în mod intenționat) în stare de mînie, de surescitare, iritat; agitat; furios, înfuriat. Cînii, întărîtați, îmi dădeau ocol, hămăind mînioși. SADOVEANU, O. I 351. Cătînd să zărească amăgitoarea pradă care i-a pierit din ochi, și apoi întărîtat, obosit, mînios de zadarnica-i osteneală, el strigă... ODOBESCU, S. III 82. Se întoarseră foarte întărîtați și cu inima bănuitoare lîngă împăratul, căruia îi insuflară aceleași bănuieli. BĂLCESCU, O. II 276. ◊ Fig. În curtea lui Lică Mătase, mașinuța stațiunii duduia pe loc, întărîtată. MIHALE, O. 501. Un freamăt puternic se făcu atunci în toată pădurea ca de o furtună ce vine întărîtată asupra copacilor. ISPIRESCU, E. 238. Îmi place a sta singur pe-o stîncă dărîmată, S-aud pe maluri vîntul cu groază șuierînd, Să văd pe-ntinsul negru furtuna-ntărîtată Și cerul fulgerînd. ALECSANDRI, O. 82. ◊ (Adverbial) A auzit pe cîne hămăind întărîtat. SADOVEANU, P. S. 100. ♦ Care dovedește întărîtare. Sufletul îi tremura ca o floretă întinsă de o mînă întărîtată și fricoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 35. Trăsese cu urechea la întărîtata discuție a celor doi negustori. C. PETRESCU, C. V. 26. – Variantă: întărtát, -ă (VLAHUȚĂ, P. 106, SBIERA, P. 274, ALECSANDRI, P. I 194) adj.

ÎNTĂRTÁT, -Ă adj. v. întărîtat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTĂRÂTÁT adj. 1. v. asmuțit. 2. v. instigat. 3. v. furios.

ÎNTĂRÎTAT adj. 1. asmuțit, stîrnit. (Cîini ~.) 2. ațîțat, incitat, instigat, provocat, stîrnit, (pop.) zădărît. (Om ~.) 3. furios, îndîrjit, înfuriat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.)

Intrare: întărâtat
întărâtat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întărâtat
  • ‑ntărâtat
  • întărâtatul
  • întărâtatu‑
  • ‑ntărâtatul
  • ‑ntărâtatu‑
  • întărâta
  • ‑ntărâta
  • întărâtata
  • ‑ntărâtata
plural
  • întărâtați
  • ‑ntărâtați
  • întărâtații
  • ‑ntărâtații
  • întărâtate
  • ‑ntărâtate
  • întărâtatele
  • ‑ntărâtatele
genitiv-dativ singular
  • întărâtat
  • ‑ntărâtat
  • întărâtatului
  • ‑ntărâtatului
  • întărâtate
  • ‑ntărâtate
  • întărâtatei
  • ‑ntărâtatei
plural
  • întărâtați
  • ‑ntărâtați
  • întărâtaților
  • ‑ntărâtaților
  • întărâtate
  • ‑ntărâtate
  • întărâtatelor
  • ‑ntărâtatelor
vocativ singular
plural
întărtat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întărtat
  • ‑ntărtat
  • întărtatul
  • întărtatu‑
  • ‑ntărtatul
  • ‑ntărtatu‑
  • întărta
  • ‑ntărta
  • întărtata
  • ‑ntărtata
plural
  • întărtați
  • ‑ntărtați
  • întărtații
  • ‑ntărtații
  • întărtate
  • ‑ntărtate
  • întărtatele
  • ‑ntărtatele
genitiv-dativ singular
  • întărtat
  • ‑ntărtat
  • întărtatului
  • ‑ntărtatului
  • întărtate
  • ‑ntărtate
  • întărtatei
  • ‑ntărtatei
plural
  • întărtați
  • ‑ntărtați
  • întărtaților
  • ‑ntărtaților
  • întărtate
  • ‑ntărtate
  • întărtatelor
  • ‑ntărtatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întărâtat întărtat

  • exemple
    • Cînii, întărîtați, îmi dădeau ocol, hămăind mînioși. SADOVEANU, O. I 351.
      surse: DLRLC
    • Cătînd să zărească amăgitoarea pradă care i-a pierit din ochi, și apoi întărîtat, obosit, mînios de zadarnica-i osteneală, el strigă... ODOBESCU, S. III 82.
      surse: DLRLC
    • Se întoarseră foarte întărîtați și cu inima bănuitoare lîngă împăratul, căruia îi insuflară aceleași bănuieli. BĂLCESCU, O. II 276.
      surse: DLRLC
    • figurat În curtea lui Lică Mătase, mașinuța stațiunii duduia pe loc, întărîtată. MIHALE, O. 501.
      surse: DLRLC
    • figurat Un freamăt puternic se făcu atunci în toată pădurea ca de o furtună ce vine întărîtată asupra copacilor. ISPIRESCU, E. 238.
      surse: DLRLC
    • figurat Îmi place a sta singur pe-o stîncă dărîmată, S-aud pe maluri vîntul cu groază șuierînd, Să văd pe-ntinsul negru furtuna-ntărîtată Și cerul fulgerînd. ALECSANDRI, O. 82.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial A auzit pe cîne hămăind întărîtat. SADOVEANU, P. S. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care dovedește întărâtare.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sufletul îi tremura ca o floretă întinsă de o mînă întărîtată și fricoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 35.
        surse: DLRLC
      • Trăsese cu urechea la întărîtata discuție a celor doi negustori. C. PETRESCU, C. V. 26.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întărâta
    surse: DEX '09 DEX '98