31 de definiții pentru întâlnire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂLNÍRE, întâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) întâlni. ♦ Meci. – V. întâlni.

ÎNTÂLNÍRE, întâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) întâlni. ♦ Meci. – V. întâlni.

întâlnire sf [At: CONACHI, P. 85 / V: ~tăl~ / Pl: ~ri / E: întâlni] 1 Nimerire a cuiva sau a ceva Si: întâlniș (1), întâlnit1 (1). 2-3 Întrevedere cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile Si: întâlniș (2-3), întâlnit1 (2-3), (îrg) întâmpinare (3), întâmpinat1 (2). 4 Aflare în prezența cuiva sau a ceva Si: întâlnit1 (4). 5-6 (Intersectare sau) tangență într-un punct a liniilor geometrice sau topografice Si: întâlnit1 (5-6). 7 Competiție sportivă.

ÎNTÂLNÍRE ~i f. 1) v. A ÎNTÂLNI și A SE ÎNTÂLNI. 2) Competiție sportivă; meci. /v. a întâlni

ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A da întâmplător de cineva sau de ceva; a se încrucișa în drum cu cineva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva. 3. Tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcții negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. și refl. A (se) găsi, a (se) afla. 5. Tranz. și refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiție sportivă. – În + tâlni (înv. „a întâlni”, probabil < magh.).

întălni v vz întâlni

întâlni [At: PALIA (1581), ap. C. CR. 72/25 / V: (îrg) ~tăl~ / Pzi: ~nesc / E: în- + tâlni] 1-2 vtrr A da de cineva sau de ceva. 3-4 vrr A se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile Si: (îvp) a întâmpina (2). 5-6 vtr A se afla în prezența cuiva sau a ceva. 7-8 vtru (Gmt; d. linii) A (se) atinge. 9-10 vtru (Gmt; d. linii) A (se) intersecta într-un punct. 11 vru (Înv) A se întâmpla. 12 vt (Îrg) A ținti ceva. 13 vt A găsi. 14 vt A descoperi. 15 vt A da peste ceva. 16 A avea parte de ceva. 17-18 vtr A (se) afla. 19-20 vtr A avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă Si: a se lupta, a se confrunta. 21 vtf A face să fie împreună.

ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla în prezența cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva. 3. Tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcții negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. și refl. A (se) găsi, a (se) afla. 5. Tranz. și refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiție sportivă. – În + tâlni (Înv. „a întâlni”, probabil < magh.).

ÎNTÎLNÍ, întîlnesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în cale de cineva sau de ceva, a se încrucișa pe drum cu cineva sau cu ceva (din întîmplare). Îl întîlnea întotdeauna, prezent la aceleași ore. C. PETRESCU, C. V. 127. Că-n amiazi venind pe vale, Întîlnii pe Lina-n cale. COȘBUC, P. I 49. Mi-aduc aminte că l-am întîlnit o dată prin zmeuriș. CREANGĂ, P. 31. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii»,«privirea») Îi întîlni ochii negri. DUMITRIU, N. 150. Căpitanul mi-a întîlnit privirea și a rămas ca o linie. CAMIL PETRESCU, U. N. 16. ♦ Refl. (Cu determinări introduse prin prep. «cu») Acolo se întîlni cu zmeul. ISPIRESCU, L. 27. De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa. CREANGĂ, P. 291. Într-o zi cu dulce soare, Mărioara se-ntîlnea C-un străin care venea. ALECSANDRI, P. I 96. ◊ Refl. reciproc. Carul și tractorul se întîlniră în drum, cotiră împreună, merseră pînă-ntr-o văiugă. CAMILAR, TEM. 47. Ne-am întîlnit într-o sară-amîndoi... Și-am umblat o sară, numai noi. D. BOTEZ, P. O. 75. Sînt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm. EMINESCU, O. I 120. ♦ Tranz. fact. (Rar) Cînd ți-i dor, mîndră, de mine, Du-te-n codru la un spine Ș-acolo te jeluiește, Doar dumnezeu ne-ntîlnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118. Dar eu n-am cap să te uit, Că cu gîndul te-aș uita, Nu mă lasă inima; Visul iar mă necăjește Și cu tine mă-ntîlnește! id. ib. 164. ♦ Refl. reciproc. (Despre linii geometrice sau topografice) A se uni într-un punct. (În contexte figurate) Parcă drumurile oamenilor se-ntîlnesc numaidecît. SADOVEANU, O. VII 44. ♦ A da peste ceva neplăcut (piedici, greutăți). Lăpușneanul nu întîlnise nici o împedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142. 2. Refl. și refl. reciproc. A ajunge în același loc cu cineva, în urma unei înțelegeri. Spune-mi locul și ora unde ne întîlnim. C. PETRESCU, C. V. 255. Se întîlni Andrei cu Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 258. Ne-om întîlni la cutare fîntînă. ȘEZ. III 5. 3. Tranz. Fig. A găsi. În limba scrierilor lui Budai-Deleanu întîlnim multe regionalisme.De cînd colindă ținuturile acestea n-a întîlnit un astfel de entuziasm. SAHIA, N. 67. ♦ Refl. (De obicei în construcții negative, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A nu mai găsi, a nu mai avea parte de... Dar nu s-a mai întîlnit cu postul de capuchehaia pe care-l uzurpase frate-său. GHICA, S. 369. 4. Refl. reciproc. A ajunge față în față, pentru a-și măsura forțele, a se ciocni cu cineva (într-un duel, într-o luptă, într-o competiție sportivă). V. încăiera. Cele două campioane de ping-pong s-au întîlnit în sala sporturilor.Armatele dușmane s-au întîlnit în zori. ALECSANDRI, P. II 158.

ÎNTÎLNÍRE, întîlniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) întîlni; p. ext. întrevedere. Tocmai cînd soarele e dasupra amiezului, ea sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. De mult doream să am o întîlnire cu d-ta. ALECSANDRI, T. 312. Puțină vreme după întîlnirea ce am văzut că a avut cu ea... îi scrise. NEGRUZZI, S. I 25. 2. (Sport) Întrecere, meci, partidă. Azi s-a disputat întîlnirea de hochei pe gheață.Cu genunchii goi și tricoul vărgat, alb și portocaliu, proaspăt întors de la o întîlnire-antrenament. C. PETRESCU, Î. II 216.

întâlníre-dezbátere s. f. Întâlnire la care se dezbat anumite probleme ◊ „De curând, Mediașul a găzduit o interesantă întâlnire-dezbatere a teatrelor populare.” Sc. 26 XII 73 p. 6. ◊ „Din inițiativa unui grup de foști luptători în rezistența franceză, a avut loc la Paris o întâlnire-dezbatere pe tema «Spania astăzi».” R.l. 4 VI 76 p. 8 (din întâlnire + dezbatere)

A ÎNTÂLNÍ ~ésc tranz. A găsi în calea sa. /în + înv. a tâlni

A SE ÎNTÂLNÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A veni în același loc și în același timp (în urma unei înțelegeri prealabile sau întâmplător). 2) (despre ființe sau obiecte în mișcare) A trece prin același loc, venind în întâmpinare și continuându-și drumul în direcții opuse; a se încrucișa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din direcții diferite, unindu-se într-un punct; a se întretăia; a se încrucișa; a se intersecta. /în + înv. a tâlni

întălnire f. 1. împreunare a două persoane sau lucruri cari merg în sens invers; 2. ciocnire a două corpuri înarmate; 3. întrevedere.

întâlnì v. 1. a găsi în drum pe cineva sau ceva (fără a căuta): l’am întâlnit ieri; 2. a se ajunge în cale: ne-am întâlnit pe teren. [Vechiu-rom. tălni = ung. TALNI; sensul 3 după fr. rencontrer].

întîlnésc și (vechĭ, azĭ Bucov. Serbia) tîlnesc v. tr. (ung. találni). Găsesc în mers pe cineva care merge și el saŭ a venit de curînd: l-am întîlnit în drum spre casă. V. refl. Găsesc pe cineva pe drum: întorcîndu-mă acasă, m’am întîlnit cu el, ne-am întîlnit la colțu caseĭ. Mă cĭocnesc, mă încaĭer în duel saŭ în războĭ. V. întîmpin.

întîlníre f. Acțiunea de a saŭ de a te întîlni. Întrevedere. Cĭocnire, încăĭerare în duel saŭ în războĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întâlníre s. f., g.-d. art. întâlnírii; pl. întâlníri

întâlníre s. f., g.-d. art. întâlnírii; pl. întâlníri

întâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întâlnésc, imperf. 3 sg. întâlneá; conj. prez. 3 întâlneáscă

întâlní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întâlnésc, imperf. 3 sg. întâlneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întâlneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTÂLNÍRE s. 1. (franțuzism) rendez-vous. (N-a venit la ~.) 2. v. întrevedere. 3. adunare, (înv.) împreunare. (~ candidatului cu alegătorii.) 4. v. meci.

ÎNTÂLNÍ vb. 1. a (se) vedea, (pop.) a (se) găsi, (înv. și reg.) a (se) întâmpina, a (se) tâlni. (Când v-ați ~ ultima oară?) 2. a se confrunta, a se înfrunta, a se întrece. (Echipele se ~ mâine.) *3. v. întâmpina.

ÎNTÎLNI vb. 1. a (se) vedea, (pop.) a (se) găsi, (înv. și reg.) a (se) întîmpina, a (se) tîlni. (Cînd v-ați ~ ultima oară?) 2. a se confrunta, a se înfrunta, a se întrece. (Echipele se ~ mîine.) 3.* (fig.) a întîmpina. (~ mari greutăți.)

ÎNTÎLNIRE s. 1. întrevedere, (pop.) vedere, (înv.) tîlniș. (O ~ fructuoasă între...) 2. adunare, (înv.) împreunare. (~ candidatului cu alegătorii.) 3. (SPORT) dispută, întrecere, joc, meci, partidă. (~ a durat doar trei minute.)

A (se) întâlni ≠ a (se) despărți


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întîlní (întîlnésc, întîlnít), vb.1. A da de cineva sau de ceva. – 2. A afla, a găsi, a da peste. – 3. (Refl.) A se vedea cu cineva, a coincide undeva cu cineva. – 4. (Refl., Maram.) A i se întîmpla ceva cuiva. – Var. (înv.) întălni, (Bucov.) tîlni. Mag. találni „a întîlni” (Cihac, II, 509; Tiktin; Gáldi, Dict., 97), cu pref. în-. Der. nu pare normală: rezultatul, *întătălni, pare a se fi disimulat prin dispariția lui lă: cf., din același etimon, tătălui (var. întătălui, tătăli), vb. refl. (a se întîlni, a se aduna), cuvînt rar, în Trans. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 159 și DAR resping această der. și îl explică pe întîlni prin intermediul mag. talán „poate”, ipoteză inadmisibilă. Apare din sec. XVI. – Der. întîlnit, adj. (găsit, aflat; care a suferit o boală brusc; în medicina populară se spune despre apa aflată la confluența a două surse); întîlnitor, adj. (care întîlnește); întîlnire (var. tîlnire), s. f. (acțiunea de a întîlni; contact, întrevedere; meci); întîlniș, s. n. (întîlnire); întîlnitură, s. f. (confluență; paralizie, atribuită în medicina populară întîlnirii cu duhurile rele); întîlneală, s. f. (paralizie).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LES BEAUX ESPRITS SE RENCONTRENT (fr.) spiritele alese se întâlnesc – Mințile subtile se înțeleg pe planul ideilor sau ajung independent la aceleași adevăruri. Expresia are și un sens ironic.

RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori întâlnești frumusețea și înțelepciunea laolaltă – Petroniu, „Satyricon”, 94.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o întâlnire expr. (tox.d. un consumator de droguri) a face cunoștință cu un vânzător de droguri

A PUNE LA CALE O ÎNTÂLNIRE AMOROASĂ a avea o ciocnire la borcan, a se învârti de un sentiment, a rula un sentiment.

întâlnire de gradul trei expr. (adol.) întâlnire între fete care se sărută și se strâng în brațe, într-un simulacru de lesbianism.

Intrare: întâlnire
întâlnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâlnire
  • ‑ntâlnire
  • întâlnirea
  • ‑ntâlnirea
plural
  • întâlniri
  • ‑ntâlniri
  • întâlnirile
  • ‑ntâlnirile
genitiv-dativ singular
  • întâlniri
  • ‑ntâlniri
  • întâlnirii
  • ‑ntâlnirii
plural
  • întâlniri
  • ‑ntâlniri
  • întâlnirilor
  • ‑ntâlnirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întâlnire

  • 1. Acțiunea de a (se) întâlni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Tocmai cînd soarele e dasupra amiezului, ea sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16.
      surse: DLRLC
    • Puțină vreme după întîlnirea ce am văzut că a avut cu ea... îi scrise. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • De mult doream să am o întîlnire cu d-ta. ALECSANDRI, T. 312.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Azi s-a disputat întâlnirea de hochei pe gheață.
        surse: DLRLC
      • Cu genunchii goi și tricoul vărgat, alb și portocaliu, proaspăt întors de la o întîlnire-antrenament. C. PETRESCU, Î. II 216.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întâlni
    surse: DEX '09 DEX '98

întâlni întâlnire

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A da întâmplător de cineva sau de ceva; a se încrucișa în drum cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrucișa antonime: despărți 13 exemple
    exemple
    • Îl întîlnea întotdeauna, prezent la aceleași ore. C. PETRESCU, C. V. 127.
      surse: DLRLC
    • Că-n amiazi venind pe vale, Întîlnii pe Lina-n cale. COȘBUC, P. I 49.
      surse: DLRLC
    • Mi-aduc aminte că l-am întîlnit o dată prin zmeuriș. CREANGĂ, P. 31.
      surse: DLRLC
    • figurat Îi întîlni ochii negri. DUMITRIU, N. 150.
      surse: DLRLC
    • figurat Căpitanul mi-a întîlnit privirea și a rămas ca o linie. CAMIL PETRESCU, U. N. 16.
      surse: DLRLC
    • Acolo se întîlni cu zmeul. ISPIRESCU, L. 27.
      surse: DLRLC
    • De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa. CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi cu dulce soare, Mărioara se-ntîlnea C-un străin care venea. ALECSANDRI, P. I 96.
      surse: DLRLC
    • Carul și tractorul se întîlniră în drum, cotiră împreună, merseră pînă-ntr-o văiugă. CAMILAR, TEM. 47.
      surse: DLRLC
    • Ne-am întîlnit într-o sară-amîndoi... Și-am umblat o sară, numai noi. D. BOTEZ, P. O. 75.
      surse: DLRLC
    • Sînt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • factitiv rar Cînd ți-i dor, mîndră, de mine, Du-te-n codru la un spine Ș-acolo te jeluiește, Doar dumnezeu ne-ntîlnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118.
      surse: DLRLC
    • factitiv rar Dar eu n-am cap să te uit, Că cu gîndul te-aș uita, Nu mă lasă inima; Visul iar mă necăjește Și cu tine mă-ntîlnește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 164.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: atinge intersecta un exemplu
      exemple
      • figurat Parcă drumurile oamenilor se-ntîlnesc numaidecît. SADOVEANU, O. VII 44.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 3 exemple
    exemple
    • Spune-mi locul și ora unde ne întîlnim. C. PETRESCU, C. V. 255.
      surse: DLRLC
    • Se întîlni Andrei cu Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 258.
      surse: DLRLC
    • Ne-om întîlni la cutare fîntînă. ȘEZ. III 5.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A ajunge în același loc cu cineva, în urma unei înțelegeri.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. (De obicei în construcții negative) A da peste..., a avea parte de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lăpușneanul nu întîlnise nici o împedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) găsi, a (se) afla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afla găsi 3 exemple
    exemple
    • În limba scrierilor lui Budai-Deleanu întâlnim multe regionalisme.
      surse: DLRLC
    • De cînd colindă ținuturile acestea n-a întîlnit un astfel de entuziasm. SAHIA, N. 67.
      surse: DLRLC
    • Dar nu s-a mai întîlnit cu postul de capuchehaia pe care-l uzurpase frate-său. GHICA, S. 369.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv reflexiv reciproc A avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiție sportivă.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: ciocni confrunta lupta 2 exemple
    exemple
    • Cele două campioane de ping-pong s-au întâlnit în sala sporturilor.
      surse: DLRLC
    • Armatele dușmane s-au întîlnit în zori. ALECSANDRI, P. II 158.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tâlni (învechit „a întâlni”, probabil din limba maghiară).
    surse: DEX '09 DEX '98