6 definiții pentru înstrăinat (s.n.) înstreinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTRĂINÁT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát s. n.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINÁT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát s. n.] – V. înstrăina.

înstrăinat1 sn [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 233 / V: ~rei~ / Pl: ~uri/ E: înstrăina] 1-6 Înstrăinare (1-6). 7 Prefăcătorie. 8-9 înstrăinare (8-9). 10 Sustragere. 11-12 Înstrăinare (11-12).

ÎNSTREINÁT1 s. n. v. înstrăinat1.

ÎNSTREINÁT1 s. n. v. înstrăinat1.

înstreinat1 sn vz înstrăinat1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înstrăinát s. n. (sil. -stră-i-)

Intrare: înstrăinat (s.n.)
înstrăinat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: în-stră-i-nat info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatul
  • înstrăinatu‑
  • ‑nstrăinatul
  • ‑nstrăinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatului
  • ‑nstrăinatului
plural
vocativ singular
plural
înstreinat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatul
  • înstreinatu‑
  • ‑nstreinatul
  • ‑nstreinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatului
  • ‑nstreinatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înstrăinat (s.n.) înstreinat

etimologie:

  • vezi înstrăina
    surse: DEX '09 DEX '98