32 de definiții pentru însemnat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însemnat1 sn [At: DA / V: (reg) ~săm~ / Pl: ~uri / E: $însemna] 1 Semnalare. 2-3 Însemnare (2-3). 4 Înfierare. 5 Delimitare. 6-7 Însemnare (6-7). 8 Notare. 9-11 Însemnare (9-11). 12 (Înv) Stabilire.

însemnat2, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. I, 95 / 12 / V: (reg) ~săm- / Pl: ~ați, ~e / E: însemna] 1 Semnalat. 2 Marcat cu un semn. 3 Înfierat. 4 Delimitat. 5 (Fig; d. oameni) Care are un defect fizic. 6 Care are o mare importanță. 7 (Înv) Imprimat. 8 Menționat în scris. 9 Notat. 10 Experimentat. 11 Adus la cunoștință. 12 Desemnat. 13 (Înv) Desenat. 14 Stabilit.

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Care poartă un semn distinctiv. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 2. Important, de seamă; însemnător. 3. Înregistrat, menționat în scris. ♦ (Înv.) Desenat, pictat; imprimat. – V. însemna.

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Care poartă un semn distinctiv. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 2. Important, de seamă; însemnător. 3. Înregistrat, menționat în scris. ♦ (Înv.) Desenat, pictat; imprimat. – V. însemna.

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Important, de seamă, remarcabil. I-am spus o veste însemnată... răspunse Magda stăpînindu-și greu tulburarea. SADOVEANU, O. VII 166. Între aceste două feluri de plan deosebirea este însemnată. CARAGIALE, O. III 220. Orice act însemnat al cîrmuirii, precum și orice danie, trebuia să fie făcut cu învoirea sfatului. BĂLCESCU, O. II 13. 2. Care poartă un semn distinctiv; marcat (prin semne). Vite însemnate. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 3. Notat, înregistrat, menționat în scris. Priimise scrisoarea sus însemnată. NEGRUZZI, S. I 27. ♦ (Învechit) Desenat, pictat, gravat, imprimat. Or ținea spre pomenire urmele mele-nsemnate. CONACHI, P. 103.

ÎNSEMNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Care prezintă valoare; important. 3) (despre persoane) Care se deosebește de alții printr-un defect fizic. /v. a însemna

însemnat a. 1. notat; 2. ce are un semn sau defect (chior, șchiop, spân), privit de popor ca o piază rea: să te ferească D-zeu de omul însemnat; 3. distins, important: om însemnat, carte însemnată.

însemnát, -ă adj. Care are un semn, marcat, notat. Care are un defect (un semn): spînu, chĭoru, șchĭopu îs oamenĭ însemnațĭ. Important, distins: oraș însemnat, om însemnat.

însemna [At: URECHE, ap. LET. I, 102/1 / V: (reg) ~săm~ / Pzi: însemn, (înv) ~nez / E: în- + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumită semnificație. 3 vt (Îe) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoaștere. 5 vt (Îe) A ~ cu fIerul roșu A înfiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (înv) A se remarca. 9-10 vtr (Înv) A (se) arăta. 11-12 vti (Îrg) A îndrepta o armă spre... Si: a ochi, a ținti. 13 vi A înregistra ceva în scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Înv) A stabili. 18 viu A avea o anumită importanță.

ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ, însémn și însemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a fi, a marca, a arăta, a reprezenta. L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce însemnează pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ◊ Expr. A nu însemna nimic = a nu avea nici o însemnătate, nici o importanță, nici o valoare. O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumită noțiune. ♦ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o însemnare, a scrie (a desena, a grava), a înregistra. Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (după care să se poată recunoaște sau găsi ușor); a marca. Ciobanul înseamnă oile.Refl. pas. Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 4. (Învechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.

ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare)

A ÎNSEMNÁ însémn 1. tranz. 1) A evidenția printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informații, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificație; a fi dotat cu o semnificație; a semnifica. [Și însemnez] /în + a semna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe.

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!însemná2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseámnă

!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză

însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. și pl. înseámnă/însemneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSEMNÁT adj. I. marcat. (Vite ~.) II. 1. v. apreciabil. 2. v. important. 3. v. memorabil. 4. important, solemn, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 5. important, mare. (O zi ~ din viața lui.) 6. v. prestigios. 7. v. esențial. 8. v. remarcabil. 9. v. evident. 10. important, înalt, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 11. v. marcant. 12. v. influent.

ÎNSEMNAT adj. I. marcat. (Vite ~.) II. 1. apreciabil, bun, considerabil, important, mare. (O cantitate ~.) 2. important, (înv. și reg.) vajnic. (Un caz deosebit de ~.) 3. important, marcant, memorabil. (Un eveniment ~.) 4. important, solemn, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 5. important, mare. (O zi ~ din viața lui.) 6. important, prestigios. (O manifestație ~.) 7. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 8. deosebit, important, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la...) 9. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 10. important, înalt, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 11. important, marcant, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 12. important, influent, marcant, puternic. (Un personaj ~.)

Însemnat ≠ neînsemnat, neimportant

ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenția, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ținti, viza.

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. a consemna, a înregistra, a înscrie, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arăta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 9. a reieși, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...)

însemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENȚIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. ȚINTI. VIZA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a însemna o zi cu o pietricică albă – A avea o zi bună. La romani era simbolul fericirii. V. și Nigro notanda lapillo.

ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres înseamnă război cu societatea – G.B. Shaw, „Getting married”, 559.

ET QUORUM PARS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii.

NIGRO NOTANDA LAPILLO (lat.) de însemnat cu o pietrică neagră Astfel notau zilele nefaste romanii, la care negrul era simbolul nenorocirii. V. și Albo lapillo notare diem.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

însemnat, -ă, însemnați, -te adj. foarte bătut.

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva).

Intrare: însemnat
însemnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatul
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatul
  • ‑nsemnatu‑
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnata
  • ‑nsemnata
plural
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnații
  • ‑nsemnații
  • însemnate
  • ‑nsemnate
  • însemnatele
  • ‑nsemnatele
genitiv-dativ singular
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatului
  • ‑nsemnatului
  • însemnate
  • ‑nsemnate
  • însemnatei
  • ‑nsemnatei
plural
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnaților
  • ‑nsemnaților
  • însemnate
  • ‑nsemnate
  • însemnatelor
  • ‑nsemnatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însemnat

  • 1. Care poartă un semn distinctiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: marcat (adj.) un exemplu
    exemple
    • Vite însemnate.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. De seamă.
    exemple
    • I-am spus o veste însemnată... răspunse Magda stăpînindu-și greu tulburarea. SADOVEANU, O. VII 166.
      surse: DLRLC
    • Între aceste două feluri de plan deosebirea este însemnată. CARAGIALE, O. III 220.
      surse: DLRLC
    • Orice act însemnat al cîrmuirii, precum și orice danie, trebuia să fie făcut cu învoirea sfatului. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC
  • 3. Înregistrat, menționat în scris; notat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: menționat înregistrat un exemplu
    exemple
    • Priimise scrisoarea sus însemnată. NEGRUZZI, S. I 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi însemna
    surse: DEX '09 DEX '98

însemna (reprezenta) însemnare însemnat

  • 1. intranzitiv unipersonal A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: arăta marca reprezenta semnifica 2 exemple
    exemple
    • L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302.
      surse: DLRLC
    • Arald, ce însemnează pe tine negrul port? EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A nu însemna nimic = a nu avea nicio însemnătate, nicio importanță, nicio valoare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.4. A avea o anumită importanță, o anumită valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 2 exemple
      exemple
      • A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6.
        surse: DLRLC
      • Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină insignare
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn
    surse: DEX '09 DEX '98