7 definiții pentru înrudit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrudit, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 123 / Pl: ~iți, ~e / E: înrudi] 1-2 Care (este sau) a devenit rudă cu cineva Si: înnemurit2 (1-2). 3 (Fig) Care prezintă caractere esențiale comune cu cineva sau cu ceva.

ÎNRUDÍT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva. 2. Fig. Care prezintă caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. – V. înrudi.

ÎNRUDÍT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva. 2. Fig. Care prezintă caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. – V. înrudi.

ÎNRUDÍT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este rudă sau a devenit rudă (prin alianță) cu cineva. Familii înrudite. ◊ (Substantivat) În capul satului s-au strîns: Părinți și frați și înrudiți Cu cei de cale pregătiți. NECULUȚĂ, D. 99. 2. Fig. Care prezintă caractere esențiale comune cu..., care este apropiat de..., care are afinitate cu... Lectura este un proces de creație: citind un roman, cititorul face o muncă înrudită cu aceea a scriitorului: el completează prin imaginația sa ceea ce există în text. V. ROM. decembrie 1953, 270.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNRUDÍT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. v. asemănător. 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)

ÎNRUDIT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.) 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VERWANDTE SIND SICH ALLE STARKEN SEELEN (germ.) sufletele puternice sunt înrudite între ele – Schiller, „Piccolomini”, act IV, scena 4. V. și Les beaux esprits se rencontrent.

Intrare: înrudit
înrudit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrudit
  • ‑nrudit
  • înruditul
  • înruditu‑
  • ‑nruditul
  • ‑nruditu‑
  • înrudi
  • ‑nrudi
  • înrudita
  • ‑nrudita
plural
  • înrudiți
  • ‑nrudiți
  • înrudiții
  • ‑nrudiții
  • înrudite
  • ‑nrudite
  • înruditele
  • ‑nruditele
genitiv-dativ singular
  • înrudit
  • ‑nrudit
  • înruditului
  • ‑nruditului
  • înrudite
  • ‑nrudite
  • înruditei
  • ‑nruditei
plural
  • înrudiți
  • ‑nrudiți
  • înrudiților
  • ‑nrudiților
  • înrudite
  • ‑nrudite
  • înruditelor
  • ‑nruditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrudit

  • 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Familii înrudite.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat În capul satului s-au strîns: Părinți și frați și înrudiți Cu cei de cale pregătiți. NECULUȚĂ, D. 99.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Care prezintă caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lectura este un proces de creație: citind un roman, cititorul face o muncă înrudită cu aceea a scriitorului: el completează prin imaginația sa ceea ce există în text. V. ROM. decembrie 1953, 270.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înrudi
    surse: DEX '09 DEX '98